.
.

.

50 DE ANI DE LA PRIMA VICTORIE ÎN CUPA CAMPIONILOR


Astăzi este o zi specială. În urmă cu exact 50 de ani, la Viena, Inter învingea cu 3-1 pe Real Madrid şi cucerea prima Cupă a Campionilor din palmaresul clubului. Un succes care merită amintit, pentru că a contribuit din plin la crearea mitului lui Il Grande Inter.

Image and video hosting by TinyPic

După ce a cucerit titlul în Italia, în 1963, Interul creat de Helenio Herrera a plecat să cucerească Europa, pentru a transforma în realitate marele vis al preşedintelui Angelo Moratti. Iar nerazzurri au făcut acest lucru într-o manieră impresionantă. Continentul, uluit, descoperea un altfel de fotbal. Unul care sacrifica spectacolul în favoarea rezultatului şi în care chiar şi staruri precum Luis Suarez, fost câştigător al Balonui de Aur, se puneau cu totul în slujba echipei.

Inter a ajuns în finală fără a cunoaşte înfrângerea. Rând pe rând, Everton (0-0 şi 1-0), AS Monaco (1-0 şi 3-1), Partizan Belgrad (2-0 şi 2-1) şi Borussia Dortmund (2-2 şi 2-0) au fost răuse de noul stil impus de “Magul” Herrera. „Acel Inter a fost, într-adevăr, o echipă unică. Un grup compact, unit şi cu mulţi campioni”, a spus Mario Corso, unul dintre protagoniştii acelui parcurs incredibil, pentru site-ul oficial al nerazzurrilor.

Image and video hosting by TinyPic

Finala a avut loc pe 27 mai 1964, pe Prater Stadion din Viena, şi a pus faţă în faţă două echipe cu filosofii diferite. De o parte catenaccio-ul lui Inter, care începea să impună moda în fotbalul italian, iar de cealaltă parte, jocul de atac al Realului, bazat pe jucători precum Di Stefano, Puskas sau Gento. Starurile spaniolilor erau la final de carieră, dar continuau să fie nişte adversari redutabili, şi-a amintit Aristide Guarneri, cel responsabil cu blocarea lui Puskas.

Amancio a fost lăsat în seama lui Facchetti, Burgnich l-a avut în grijă pe Gento, însă cea mai dificilă sarcină a avut-o Carlo Tagnin, eroul uitat al acelui meci, pentru că el i-a încheiat parctic cariera la Madrid marelui Alfredo Di Stefano. „Juca la fel cum o făcuse înainte Hidegkuti în naţionala Ungariei sau cum a făcut-o apoi Cruyff. Pe tot terenul”, a povestit Tagnin. Acesta a făcut o finală perfectă, transformându-l într-un anonim pe starul madrilenilor, care s-a aflat la ultima partidă în tricoul blanco.

Image and video hosting by TinyPic

Odată anulate gurile de foc ale Realului, Inter s-a putut concentra pe faza ofensivă, iar protagonistul absolut a fost tânărul pe atunci Sandro Mazzola, autorul unei duble, care, alături de golul lui Milani, a pus prima Cupă a Campionilor în vitrina Interului. La Milano s-a declanşat nebunia. „Fantastic! Maşini peste tot, era foarte frumos, cred că a fost prima dată când am sărbătorit aşa. A fost pentru prima oară cînd lumea a venit la aeroport şi a intrat în zone unde de obicei accesul era interzis. Pur şi simplu fantastic”, a rememorat golgheterul nerazzurrilor în acea campanie, în care a marcat de şapte ori.

A fost un duel special şi pentru Luis Suarez. După mulţi ani de la acel moment, creierul de la mijloc al lui Il Grande Inter îşi amintea că „pentru mine, meciul a avut o încărcătură specială. Sunt spaniol şi am jucat la rivala istorică a madrilenilor, Barcelona. Ceilalţi jucători se aflau pentru prima oară la un astfel de nivel în Europa”. În aceste condiţii, nu e deloc surprinzător că mulţi dintre băieţii lui Herrera aveau mari emoţii. Povesteşte legendarul Giacinto Facchetti: „Mulţi dintre noi eram foarte tineri. Ne gândeam ce lucru extraordinar era să înfruntăm pe Real Madrid, o echipă plină de campioni adevăraţi”.

Image and video hosting by TinyPic

De emoţii a avut parte şi Mazzola. Din alte motive, însă. „La Real juca Di Stefano, care era un gigant. Înainte de începutul meciului, stăteam pe teren şi mă holbam la el. Parcă eram paralizat. Apoi cineva a venit şi m-a bătut pe umăr. Era Luis Suarez. Mi-a spus: «O să stai aici şi o să te uiţi la el? Eu am de gând să joc». La final, l-am căutat pe teren pentru a face schimb de tricouri. M-a oprit însă Puskas. «Am jucat împotriva tatălui tău. L-ai făcut mândru şi vreau să-ţi dau tricoul meu». Astăzi, este cel mai valoros din întreaga mea colecţie”, şi-a amintit fiul lui Valentino Mazzola.

Câştigarea Cupei Campionilor a fost doar începutul”, a mai spus Mario Corso. Într-adevăr, în acea seară de 27 mai 1964, Inter a devenit un nume important şi în Europa. Ceea ce a urmat nu a fost decât continuarea firească.

Finala Cupei Campionilor Europeni, 27 mai 1964, Prater Stadion, Viena

INTER – Real Madrid 3-1 (Mazzola 43, 76, Milani 61 / Felo 70)

Inter: Sarti – Burgnich, Facchetti, Tagnin, Guarneri, Picchi, Jair, Mazzola, Milani, Luis Suarez, Corso; Antrenor: Helenio Herrera

Real: Vicente – Sanchez, Pachin, Muller, Santamaria, Zoco, Amaro, Felo, Di Stefano, Puskas, Gento; Antrenor: Miguel Munoz.

Image and video hosting by TinyPic

Surse foto: interclubarletta.it, footballarchive.tumblr.com, mullocksauctions.co.uk, photobucket.com, eupallog-bw.tumblr.com, ebay.com




2 thoughts on “50 DE ANI DE LA PRIMA VICTORIE ÎN CUPA CAMPIONILOR

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *