.
.

.

AŞA A FOST LA PIATRA NEAMŢ


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După o eternitate, aşa cum ar spune probabil Cassano, “la squadra piu bella del mondo” a revenit în sfârşit în România. Sorţii au vrut ca Inter să joace în playoff-ul Europa League împotriva celor de la FC Vaslui, astfel că nerazzurri patriei s-au adunat din toate punctele cardinale ale ţării pentru a fi prezenţi la marele meci de la Piatra Neamţ. O călătorie deloc uşoară, aşa cum au descoperit mulţi dintre noi şi aşa cum ne-a spus şi Paolo, unul dintre italienii descoperiţi pe lângă stadion şi cu care ne-am împrietenit rapid. Dar, cel puţin din punctul de vedere al subsemnatului, efortul a meritat.

Când spun că efortul a meritat, nu mă refer neapărat la rezultat, deşi cu siguranţă nimănui nu i-ar fi căzut bine un eventual eşec, ci la faptul că am avut ocazia să-i cunosc pe unii dintre “veteranii” blogului, să vorbim şi altfel decât virtual. Mi-ar fi plăcut însă să avem mai mult timp de petrecut împreună, ideea cu care am plecat din Bucureşti fiind aceea de a pune bazele unui Inter Club România. Totuşi, pentru a gândi optimist, primul pas a fost făcut şi poate de acum ne vom întâlni mai des. Poate cei din Capitală ne vom strânge la un derby într-un bar şi, cine ştie, pe viitor, o s-o punem de o deplasare la Milano.

Sunt convins că fiecare a rămas cu propriile amintiri plăcute după această experienţă şi că mulţi o să le împărtăşiţi la comentarii. Mie mi-au rămas în memorie Paolo, pentru felul în care, întrebat pe cine urăşte mai mult dintre Juventus şi Milan, a răspuns fără să clipească “Juve merda tutta la vita” şi pentru felul în care ne-a explicat că locul juventinilor este la cimitir (Sensibilii trebuie să ia partea asta exact ca ceea ce a fost, adică doar o glumă!); reporteriţa de la Pro TV care a rămas singură în momentul în care Deki l-a observat pe Scarpini, iar noi am sprintat ca la un semn pentru mult râvnita poză; amabilitatea oficialilor nerazzurri de pe marginea terenului, cu Ivan Cordoba în frunte, înainte ca echipa să iasă la încălzire; imaginea unui Maicon care este într-adevăr un Colos; momentul de la ieşirea echipelor, când, după câteva secunde de uluială, fanii Vasluiului au decis că ne-am cântat destul dragostea pentru Inter; plăcerea de a-i vedea de la o relativă apropiere pe Zanetti, Sneijder sau Guarin jucând fotbal; încăpăţânarea galeriei moldovene (Galeria, nu tot stadionul) de a-şi încuraja echipa chiar şi la 0-2.

Toate acestea au fost momente care au transformat o banală seară de august în ceva special şi care mi-au făcut concediul şi mai frumos. Dar, mai presus de orice, stă bucuria că am fost pe stadion la meciul 800 al fenomenului care este Javier Zanetti. Ăsta chiar e un lucru cu care să te mândreşti peste ani şi despre care trebuie să-i povesteşti copilului tău.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

P.S. Mulţumiri lui Deki şi Michael0vic, care au contribuit cu poze şi filmuleţe la acest post. Lista rămâne deschisă, deci simţiţi-vă liberi să-mi trimiteţi, prin mail sau transfer.ro, ceea ce aţi fotografiat/filmat la Piatra Neamţ.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>