.
.

.

GARY MEDEL, UN PITBULL PENTRU MAZZARRI


Este un mix între Ince şi Simeone, nu iese niciodată de pe teren fără să fi dat totul. Inter a făcut o afacere, fanii se vor îndrăgosti de Medel”, a declarat Ivan Zamorano, într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport. Asigurările date de fostul atacant al nerazzurrilor ar trebui să fie suficiente pentru a înlătura eventualele dubii legate de noul mijlocaş al lui Mazzarri. “Bam Bam” nu vorbeşte în necunoştinţă de cauză, pentru că şi el a făcut parte din categoria jucătorilor care aduc acea doză de răutate pozitivă necesară unei mari echipe.

Acelaşi Zamorano continuă: „Este un mijlocaş complet, care vine în Italia în cel mai bun moment al său. Atât din punct de vedere fotbalistic, cât şi emoţional”. Într-adevăr, la Cupa Mondială încheiată cu mai puţin de o lună în urmă, Gary Medel, poreclit Pitbullul, pentru răutatea şi determinarea sa, a obţinut consacrarea definitivă, la capătul unui turneu în care a impresionat prin prestaţiile sale ca fundaş central, postură din care i-a transformat în nişte anonimi pe mult mai celebrii Diego Costa sau Neymar. Evoluţiile sale l-au făcut extrem de popular printre fanii chilieni, care acum îl aşează pe aceeaşi treaptă cu starurile Alexis Sanchez şi Arturo Vidal, explică Zamorano.

În vârstă de 27 de ani, pe care i-a împlinit în urmă cu ceva mai mult de o săptămână, Medel şi-a câştigat de-a lungul timpului o faimă de jucător dur, iar numeroasele eliminări din carieră par să susţină acest lucru. Cu toate acestea, mijlocaşul chilian a declarat înaintea Cupei Mondiale din Brazilia că în ultimul timp s-a mai maturizat: „Am devenit mult mai matur şi a trecut mai mult de un an de când nu am mai primit un cartonaş roşu”.

În opinia lui Marcelo Bielsa, care l-a antrenat la echipa naţională, problemele lui Medel vin din prea multă dorinţă: „Gary vrea atât de mult să-i ia mingea adversarului încât îşi pune toată viaţa într-un duel”. La rândul său, Unai Emery, care a lucrat cu mijlocaşul chilian la Sevilla, consideră că „persoana şi jucătorul merg în paralel. Felul său de a fi intervine câteodată în felul său de a juca. Purtarea sa este urmarea felului în care a trăit, a crescut astfel”.

Într-adevăr, povestea lui Medel este destul de asemănătoare cu a altor fotbalişti sud-americani. Crescut într-o zonă săracă a capitalei Santiago, noul jucător al Interului a trebuit să înveţe să se descurce între numeroasele conflicte zilnice din cartierul rău famat Cerro San Cristobal. „În cartierul meu vedeai de toate. Acolo există o presiune mai mare chiar şi decât pe La Bombonera. Odată, în timp ce jucam, m-am trezit cu trei pistoale îndreptate spre mine”, a povestit chilianul într-un interviu mai vechi, înainte de a adăuga: „Dacă nu aş fi fost fotbalist, aş fi putut deveni un traficant de droguri”.

Din fericire pentru el, a devenit fotbalist. Şi unul chiar foarte bun. La 10 ani a început să joace pentru Universidad Catolica, clubul al cărui fan este de mic copil, debutând în prima echipă la 19 ani, în 2006. Un an mai târziu, a fost unul dintre starurile Cupei Mondiale Under 20, la care Chile s-a clasat pe locul 3. Peste încă un an, ajungea în naţionala de seniori şi se prezenta fanilor cu o dublă în poarta Boliviei, în preliminariile Cupei Mondiale. La finalul lui 2008, era desemnat cel mai bun jucător chilian.

O ascensiune fulminantă, care părea să nu poate fi oprită de nimeni şi nimic. Şi totuşi… În 2009, Medel a fost implicat într-un serios accident rutier. La o lună distanţă, un alt incident i-a pus cariera în pericol, o adolescentă pierzându-şi viaţa după ce a căzut de la balconul apartamentului său de la etajul 9. Deşi ancheta care a urmat a arătat că mijlocaşul este nevinovat, dubiile în privinţa vieţii sale extrasportive au rămas. A fost momentul în care a înţeles că are nevoie de ceva nou, astfel că a acceptat oferta celor de la Boca Juniors, unde a devenit imediat un idol, datorită dublei reuşite în marele duel cu River Plate. Însă în acelaşi meci a sfârşit prin a fi eliminat, după ce s-a contrat cu Marcelo Gallardo şi Matias Almeyda, alţi doi jucători care nu s-au temut vreodată de o confruntare. Un fel de Dr. Jekyll and Mr. Hyde.

Medel a rămas în Argentina până în 2011, atunci când a fost achiziţionat de Sevilla. „Un jucător foarte bun, un idol în Chile. Adevărul este că impactul său la Sevilla a fost important, dar oamenii au văzut doar conflictele, cartonaşele roşii, răzvrătirile. A fost judecat la limită”, a povestit Unai Emery. Cu toate acestea, colegii săi de echipă au insistat mereu că mijlocaşul chilian are „un suflet bun” şi că, după fiecare greşeală, „este plin de remuşcări”. Mai mult decât atât, fostul său coechipier de la Boca, Nicolas Gaitan, a povestit că Medel este foarte tăcut în vestiar, spre deosebire de jucătorul parcă posedat de pe teren.

În schimb, Emery s-a concentrat mai mult asupra asupra jucătorului: „Ne-a adus un plus de personalitate. Avea multă energie şi era important pentru jocul de tranziţie. Multe dintre scheme începeau cu el”. Tehnicianul spaniol a recunoscut că transferul său la Cardiff, în vara anului trecut, a reprezentat o pierdere importantă pentru gruparea andaluză.

Pierderea unora, câştigul altora. La Cardiff, Medel a impresionat încă din primele meciuri. Nu doar prin determinare, ci şi prin calitatea jocului său. În unele dintre partide, a avut un procentaj al paselor de peste 90%, astfel că o declaraţie mai veche a lui Xavi, care considera că chilianul ar fi o achiziţie foarte bună pentru Barcelona, nu mai pare atât de surprinzătoare. În ciuda prestaţiilor sale solide, galezii au retrogradat la finalul sezonului trecut din Premier League, însă evoluţia impresionantă de la Cupa Mondială din Brazilia i-a deschis uşa transferului la Inter.

Mazzarri are acum la dispoziţie un fotbalist polivalent, care poate juca atât ca fundaş central, cât şi ca mijlocaş în faţa apărării, şi care se potriveşte în sistemul cu trei fundaşi, atât de drag antrenorului nerazzurrilor. Determinarea este principala sa calitate, dar Medel aduce şi un plus de calitate tehnică într-un compartiment cu probleme la Inter în ultimii ani. Cu el şi cu un alt nou venit, francezul M’Vila (care încă trebuie să se pună la punct cu pregătirea fizică), Mazzarri are soluţii pentru a-i mai elibera de sarcinile defensive pe Kovacic şi Hernanes şi să le permită să-şi folosească principalele calităţi în jocul de construcţie.

Spunea acelaşi Emery: „Insist, este un foarte bun fotbalist. Dar chiar a intrat în rolul de «Eu sunt Pitbullul». Iar un pitbull trebuie să muşte. Foarte bine, dar să nu-şi muşte propriul stăpân. Câteodată, pitbullul o face”. Rămâne de văzut dacă, aşa cum singur declara, Medel s-a maturizat şi a învăţat să nu-şi mai muşte propriul stăpân.




5 thoughts on “GARY MEDEL, UN PITBULL PENTRU MAZZARRI

  1. MishuB

    Din ce a arata la mondial ar fi perfect pt ce ne trebuie noua dar fotbalul de nationala e diferit de cel de club si Inter nu e Cardif si nici Sevilla.

    Astept sa vedem cum intra in joc. Un lucru e sigur , omu e detreminat si constient de ce sansa are sa joaca la un club ca Inter

    Asa pt siguranta l-as tine departe de Osvaldo in vestiar….:D

    Reply
  2. seby

    Un transfer ok, genul de mijlocas central al lui Mazzarri, excelent defensiv, soldat, nimic special din alte puncte de vedere. Acum va putea juca cu 2 inchizatori ca la Napoli, cu Medel si M’Vila iar Hernanes in fata lor. Nush daca o sa iasa chiar bine.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *