.
.

.

GOLURI MEMORABILE (188): GIUSEPPE MINAUDO VS. AC MILAN


Un gol nu trebuie să fie neapărat spectaculos pentru a rămâne în istorie. Nimeni nu ştie mai bine decât Giuseppe Minaudo acest lucru. Pe 6 aprilie 1986, el a fost cel care a decis în favoarea Interului primul Derby della Madonnina pe care Silvio Berlusconi l-a trăit ca preşedinte al rossonerilor. O reuşită la care a visat încă de când era copil.

A fost un sentiment puternic şi dificil de uitat. Ţineţi cont de faptul că eu sunt interist şi am crescut la juniorii clubului visând să joc pe San Siro. Vă puteţi imagina ce a însemnat pentru mine să marchez şi să decid un Derby”, a povestit Minaudo, într-un interviu acordat celor de la Goal în urmă cu câţiva ani.

În aprilie 1986, Minaudo abia împlinise 19 ani şi se afla la primul sezon în echipa mare a nerazzurrilor, după ce trecuse pe la toate grupele de vârstă în academia clubului. Meciul cu Milan s-a disputat la patru zile după ce Inter câştigase cu 3-1 pe teren pripriu în turul semifinalei de Cupa UEFA cu Real Madrid. În campionat, lucrurile nu mergeau grozav, iar confruntarea cu marea rivală era fundamentală pentru obţinerea calificării în sezonul următor al cupelor europene.

Antrenorul nerazzurrilor, Mario Corso, care îl înlocuise pe Ilario Castagner, nu s-a putut baza pe Karl-Heinz Rummenigge, iar la pauză a mai primit o veste proastă. Luciano Marangon s-a accidentat şi nu a mai putut reveni pe teren. Fostul mare jucător din anii ’60 a pariat pe Minaudo, pe care îl ştia foarte bine de la echipa Primavera, unde îi fusese elev.

La pauză, un oficial a venit să-mi spună să mă încălzesc, pentru că voi intra. Corso a venit la mine şi m-a anunţat că voi intra imediat. M-a sfătuit ca la cornere sau la loviturile libere să stau mereu lângă portar. «Eşti mic, nu se ştie niciodată!»”, şi-a amintit pentru Il Giornale fostul mijlocaş interist.

Iar Corso a avut dreptate: „Cu 12 minute înainte de final, Fanna a bătut o lovitură liberă, iar Mandorlini a trimis cu capul în bară. Eu eram acolo. Am atins mingea, apoi am auzit stadionul explodând. Din acel moment, nu mai ştiu nimic. Am vrut să alerg pe tot terenul, dar Ferri m-a prins şi nu am putut s-o fac”.

Acel gol a fost suficient pentru victorie. Inter a câştigat cu 1-0, primul succes în Derby pentru Ernesto Pellegrini, şi avea să termine campionatul pe locul 6 (ultimul de Cupa UEFA), cu un punct peste Milan.

Pentru Minaudo, bucuria golului de a decide Derby-ul a fost întrecută doar de „bucuria lui Peppino Prisco atunci când m-a prezentat presei la finalul meciului”.

«Iată puştiul de la tineretul Interului care ne-a ajutat să câştigăm Derby-ul», a spus cu un zâmbet mândru pe care mi-l amintesc şi acum. Pentru el, câştigarea unui Derby era un eveniment care trebuia sărbătorit. Dacă victoria era adusă de un jucător crescut la club, satisfacţia era cu atât mai mare”, a spus eroul partidei de acum aproape trei decenii.

Golul din Derby ar fi trebuit să reprezinte începutul unei cariere frumoase la Inter pentru Minaudo. Nu a fost, din păcate, cazul. A mai rămas la Milano până în 1988, când a fost transferat de Udinese, iar cea mai bună perioadă a petrecut-o la Atalanta, la începutul anilor ’90. Totuşi, înainte să se despartă de echipa pe care a iubit-o de mic, a mai lăsat o amintire frumoasă.

La ultimul meci pentru Inter, împotriva lui Avellino, pe 15 mai 1988, a marcat golul care a asigurat nerazzurrilor calificarea în Cupa UEFA. „Acesta a contat mai mult în istoria clubului”, crede Minaudo. Posibil, dar lumea şi-l aminteşte pentru reuşita care a decis un duel cu Milan. Şi sunt puţine lucruri care contează mai mult decât o victorie în Derby.

Sursa foto: interleaning.tumblr.com




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *