.
.

.

INTER – HAPOEL BE’ER SHEVA 0-2. CRONICA UNUI EŞEC RUŞINOS


Înfrângerea cu Hapoel Be’er Sheva este ruşinoasă şi nu există niciun alibi pentru ea. Este un verdict cât se poate de simplu şi de corect. Dar să nu facem greşeala de a considera că rezultatul de joi seară este singurul lucru ruşinos sau să credem că Interul pe care l-am văzut aseară e adevăratul Inter. Dezamăgirea e firească, dar să nu riscăm să ne lăsăm conduşi de emoţii.

Cel puţin la fel de ruşinos ca scorul, dacă nu chiar mai ruşinos, este faptul că nişte impostori ca D’Ambrosio, Ranocchia, Nagatomo, Felipe Melo sau Biabiany continuă să joace (mă rog, e uşor exagerat să spunem că joacă) la Inter. Cel puţin la fel de ruşinos, dacă nu chiar mai ruşinos, este să ai potenţial pentru a deveni un mijlocaş excelent, dar să rămâi de multe ori un indolent şi să-ţi baţi joc de talentul tău. Asta după o vară în care ai bătut la uşa conducerii pentru a obţine o creştere salarială, iar clubul pare dispus să ţi-o ofere. Iar răspunsul tău vine sub forma unei reprize sub orice critică, la prima prezenţă ca titular a sezonului. În cazul că mai e cineva care nu a înţeles la cine mă refer, despre Brozovic e vorba. Cel puţin la fel de ruşinos, dacă nu mai ruşinos, este să pierzi aşa cum a făcut-o Inter aseară. În faţa unei echipe care acum un deceniu se zbătea în mediocritatea ligii secunde din Israel, iar acum vine să predea o lecţie de fotbal pe Meazza. Pentru că exact asta s-a întâmplat. În faţa unor băieţi care poartă ilegal tricoul Interului, o echipă a unui oraş din deşert a făcut spectacol pe una dintre marile arene ale lumii. Şi rezultatul poate fi considerat mincinos. În sensul că se putea termina 3-0 sau 4-0.

Din mai multe motive (mercato incomplet, fair-play financiar ş.a.m.d.), Inter nu are în acest moment un lot care să-i permită să fie o echipă competitivă şi în Serie A, şi în Europa League. Asta este ceea ce ne-a învăţat meciul de aseară. În aceste condiţii, probabil că aventura europeană a nerazzurrilor nu se va prelungi foarte mult. În lumina rezultatelor din prima etapă (Southampton a făcut scor cu Sparta Praga) şi a istoriei pe care Frank de Boer o are în competiţiile continentale, nu trebuie exclusă nici posibilitatea unei eliminări încă din faza grupelor. Cu alte cuvinte, campionatul este prioritar. Nimic suprinzător, e un lucru pe care îl ştiam deja, chiar dacă nimeni nu are curajul să-l spună cu subiect şi predicat. Ca o scurtă paranteză, e amuzant cum o chestie cunoscută şi aproape unanim acceptată rămâne un tabu în declaraţii. Pur şi simplu, nimeni nu are curajul să vină la microfon şi să recunoscă faptul că Europa League este mai curând o povară. În schimb, ni se servesc la infinit aceleaşi clişee răsuflate. Paranteză închisă. Revenind, dacă tot este sacrificată o competiţie pe care Inter a câştigat-o de trei ori şi care astfel a contribuit la construirea palmaresului şi a blazonului clubului, de ce nu se încearcă şi obţinerea unor avantaje din acest lucru? Adică dacă tot pierdem, de ce să nu o facem cu nişte copii, care pot progresa în astfel de meciuri?

De Boer nu este de condamnat că a apelat la un turnover masiv. Mai ales că peste trei zile urmează meciul cu Juventus. Unul cu o miză uriaşă nu doar din punct de vedere sporitv, ci şi emoţional. Rezultatul din partida cu torinezii poate fi un punct de cotitură pentru acest sezon. Într-un sens sau în altul. În aceste condiţii, era firesc ca jucătorii importanţi să fie menajaţi. Şi, până la urmă, dacă nu foloseşti anumiţi jucători împotriva unui adversar mediocru (nu, victoria de pe Meazza nu o face pe Hapoel o echipă mare!), când să-i mai foloseşti? Este posibil (sper!) ca mulţi dintre cei pe care i-am văzut aseară în echipa de start să-şi fi jucat ultima şansă la Inter. Aşa ar fi normal, în orice caz. Aşadar, lui de Boer nu i se poate reproşa schimbarea liniilor. Dar poate fi criticat pentru interpreţii pe care i-a ales.

De ce nu o şansă pentru Miangue? Credeţi că tănărul belgian ar fi comis faultul stupid pe care l-a făcut Nagatomo în marginea careului şi din care s-a născut lovitura liberă de 2-0?

De ce nu Yao? Oare puştiul care a avut o contribuţie importantă la promovarea istorică obţinută sezonul trecut de Crotone ar fi privit la fel ca Ranocchia cum mingea trece peste el, la prima ocazie a israelienilor? Sau ar fi fost băgat în buzunar la fel de uşor ca D’Ambrosio de către un adversar care înseamnă nimic în fotbal?

De ce n-ar fi meritat să joace Zonta? Aici nu vă mai întreb, vă spun sigur că mijlocaşul de la Primavera nu ar fi făcut aşa ceva.

De ce să nu se rişte cu Pinamonti? Oare atacantul văzut de toată lumea marea promisiune a Interului ar fi avut o prestaţie la fel de slabă ca cea a lui Palacio sau a lui Biabiany? Probabil că şi cu puştii amintiţi mai sus deznodământul ar fi fost acelaşi. Poate chiar mai rău. Dar acei copii nu ar fi avut decât de învăţat. D’Ambrosio, Ranocchia, Nagatomo, Melo, Biabiany, Palacio ce mai pot învăţa, cât mai pot progresa? Unii dintre ei nici măcar nu înţeleg ce se petrece. Ranocchia, un fost căpitan al acestei echipe, în caz că aţi uitat, s-a grăbit să spună la final că “acest meci a rămas deja în urmă, partida cu Juventus va fi altfel“. Da, va fi altfel, iar unul dintre motive e acela că el nu va mai fi pe teren, din fericire. Inter trebuie să scape să scape de astfel de personaje pentru a ieşi din mediocritate. Astfel de jucători au tras echipa în jos în ultimii ani, continuă să o facă şi o vor face în continuare dacă mai sunt păstraţi. 

 

De Boer nu este responsabil doar pentru alegerea echipei şi pentru că, surprinzător pentru un antrenor şcolit din punct de vedere fotbalistic la Ajax, nu a încercat să dea o şansă tinerilor, ci şi pentru felul în care Inter a intrat pe teren. O echipă moale, prost aşezată şi incapabilă de reacţie. Desfăşurarea meciului putea fi citită după primele 10-15 minute, când Hapoel luase deja jocul pe cont propriu. Israelienii, foarte bine organizaţi şi muncitori, au ratat trei ocazii în prima jumătate de oră, replica Interului venind sub forma şutului în bară al lui Eder. Prea puţin pentru un club cu pretenţii. Dacă prima repriză a fost dezamăgitoare, cea de-a doua a fost un horror în toată regula. Oaspeţii s-au dezlănţuit, marcând două goluri şi ratând alte câteva şanse mari, şi au obţinut astfel cel mai important succes din istoria lor. Unul meritat şi venit după o evoluţie demnă de aplauze.

Statistica de mai sus spune multe. De fapt, Inter nu a condus practic pe nimeni în acest sezon, exceptând secundele de final ale meciului cu Pescara. Nu are cum să fie doar o coincidenţă. Aşa cum nu are cum să fie doar o coincidenţă faptul că jucătorii efectiv se blochează imediat după ce primesc gol. S-a întâmplat şi împotriva lui Chievo, şi a lui Palermo şi a Pescarei. Veronezii, la fel ca cei de la Hapoel, au ştiu să profite. Sicilienii sunt prea slabi şi golul norocos care i-a adus în avantaj era oricum peste aşteptările lor, în timp ce “delfinii” au fost prea naivi şi au avut în faţă un Handanovic în zi mare. Este evident că de Boer are partea sa de vină şi că trebuie să lucreze nu doar din punct de vedere tactic, ci şi mental.

Chiar şi aşa, este absolut greţos modul în care presa italiană a început deja să discute despre o posibilă demitere a lui de Boer în cazul unui alt pas greşit cu Juventus. Iar titlul de pe prima pagină din Gazzetta dello Sport de azi ar fi cât se poate de îndreptăţit, dacă nu s-ar încadra într-un tipar obişnuit şi dacă s-ar folosi aceeaşi unitate de măsură pentru toate echipele. Până la urmă, eşecul cu Hapoel şi modul în care acesta a venit nu face decât să pună şi mai multă presiune pe Inter şi antrenorul său înainte de Derby d’Italia de duminică, iar ăsta este un alt aspect negativ după partida de ieri seară. Dar asta nu justifică tonul tendenţios folosit de mulţi dintre jurnaliştii italieni. Mai ales că, oricând de ruşinoasă şi de urătă a fost înfrângerea cu israelienii, duminică vom vedea un alt Inter. Unul din care nu vor lipsi Miranda, Joao Mario, Banega, Candreva, Icardi, Perisic (cu semnul întrebării, totuşi) şi în care îşi pot face loc şi Kondogbia sau Jovetic. La asta se adaugă şi încărcătura specială dată de numele adversarului şi stadionul care se anunţă a fi arhiplin. Sigur, nimic din toate astea nu reprezintă o asigurare că Inter va câştiga, dar puţin echilibru nu a omorât pe nimeni.

Inter rămâne o echipă în suferinţă în acest debut de sezon, iar de Boer încă încearcă să se adapteze într-un fotbal foarte diferit de cel în care a crescut, s-a format, a jucat şi a antrenat. Dar să nu dramatizăm mai mult decât este cazul. Până la un punct, ceea ce se întâmplă era previzibil, după o vară agitată, încheiată apoteotic cu schimbarea antrenorului cu mai puţin de două săptămâni până la startul campionatului. În orice caz, instalarea panicii după o înfrângere într-o competiţie evident neinteresantă pentru club (deşi trebuie să fie interesantă, am şi eu ideile mele fixe) şi venită cu un 11 plin de mediocri nefolositori, care probabil nu vor prinde decât 10-15 jocuri în cel mai bun caz în acest sezon (şi tot ar fi prea multe), este ultimul lucru de care e nevoie în acest moment dificil şi sigur nu ajută la ieşirea din această perioadă.

Urmează Derby d’Italia. Nu se putea o ocazie mai bună pentru ca Inter să se revanşeze în faţa propriilor fani.

POZA MECIULUI




7 thoughts on “INTER – HAPOEL BE’ER SHEVA 0-2. CRONICA UNUI EŞEC RUŞINOS

  1. alex21

    Problema cu Europa League e si faptul ca nu putem folosi exact jucatorii pe care, eu personal, ii vedeam foarte potriviti sa joace in competitie: J Mario si Gabigol ca sa se obisnuiasca la noua echipa, Jovetic care nu pare in gratiile antrenorului dar mergea perfect in astfel de meciuri sau Kondogbia care trebuie sa creasca in joc si meciurile astea fara, teoretic, o miza ff mare erau ocazia ideala…sunt jucatori pe care ( 2 sau 3 din 4 macar) nu ii vad acum titulari in Serie A dar nici in EL nu ii puteam folosi
    Asa ce facem? jucam cu Icardi si Banega mereu? sa riscam accidentari sau sa nu dea mereu randament? nu-mi surade ideea…. avem doar 2 fundasi centrali valabili in lot ( nu stiu Andreolli ce e cu el) plus varianta Medel pe CB cat de cat…lateralii nu mai zic nimic
    Mai bine renuntam la EL ca oricum e greu de crezut ca am putea sa castigam si menajam titularii pt campionat…Dar mai bine jucam cu juniori decat cu penibilii amintiti in articol

    Reply
  2. tutti66

    Sa nu uitam si de bijuteria coroanei vandut la Roma,JJ face furori,cum naiba am reusit sa-i prostim,pai Ranocchia pleaca doar impuscat.

    Reply
  3. SaintSylveszter

    Daca ai privi toata treaba asta logic si scotand-o din context (nu inteleg nici acum de ce s-au prelungit contractele lui Nagatomo si, mai ales, lui Ranocchia (!!!) – si pe bani mai multi), ai zice ca-i mai joaca pe neica nimeni astia din cand in cand ca poate prind si (unii dintre) ei o zi buna si poate reusesc sa-i vanda cuiva. Ca, fie vorba intre noi, toti fanii sustin cu tarie vinderea acestor deadwoods, dar cine ar cumpara asemenea hahalere? Dar, in contextul mai sus amintit (prelungirea de contracte), nu mai inteleg nimic din asa-zisa “logica” in tot ce intreprinde managementul echipei in ultimii ani. Mi-a placut insa declaratia lui FDB, cum ca unii jucatori au avut ocazia sa-si demonstreze valoarea, si sper ca s-a referit fix la ceea ce cred eu, si anume ca valoarea lor nu e de Inter (ca sa ma exprim elegant). Dar asta o vom vedea mai departe, cand sper ca acesti jucatori jalnici sa nu mai fie folositi deloc si sa inceapa sa introduca, asa cum a detaliat Ionut, jucatori tineri care ar putea creste langa cei titulari. Poate n-o sa-i batem pe hoti maine, da’ vreau sa vad ATITUDINE! si GRINTA! bai jucatori platiti cu milioane! Forza Inter!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *