.
.

.

MANCINI – EXCEPŢIA SAU REGULA?


Arpad Weisz, Carlo Carcano, Giuseppe Meazza, Aldo Campatelli, Giulio Cappelli, Alfredo Foni, Helenio Herrera, Luis Suarez şi Roy Hodgson. Sunt cei nouă antrenori care, la un moment dat, au revenit pe banca Interului. Nici unul dintre ei, nici măcar “Magul”, nu a reuşit să repete performanţele din primul mandat, acolo unde a fost cazul. Roberto Mancini este al zecelea de pe această listă şi există o curiozitate firească dacă noul tehnician al nerazzurrilor reprezintă excepţia sau regula.

Mancini a revenit la Inter pe un val de nostalgie şi euforie. Nu este nimic surprinzător în asta. Mandatul lui Mazzarri, mai ales ultima sa parte, a reprezentat un minim istoric în privinţa entuziasmului fanilor nerazzurri, obosiţi şi lipsiţi de orice fărâmă de optimism din cauza rezultatelor şi a prestaţiilor echipei. De cealaltă parte, noul tehnician vine cu o carte de vizită foarte bună şi cu amintirea succeselor obţinute la Milano între 2004 şi 2008. Nu este o exagerare în afirmaţia că Mancio este unul dintre antrenorii care asigură succesul. Sigur, nu la nivelul unui Mourinho, unui Guardiola sau al unui Ancelotti, dar palmaresul său arată că a cucerit trofee la toate echipele pe care le-a pregătit.

În acest moment, la Inter, Mancini are parte de o provocare asemănătoare cu cele întâlnite la începutul carierei sale, când le-a pregătit pe Fiorentina şi pe Lazio. O echipă care nu mai dispune de resursele financiare din anii precedenţi şi care încearcă să revină în prim-plan. Iar fostul mare atacant al Sampdoriei a dovedit că poate lucra cu materialul clientului şi să obţină rezultate.

S-a spus, şi nu fără argumente, că Mancini a profitat şi de contextele favorabile la Inter şi la Manchester City şi i s-au reproşat, de asemenea cu argumente, lipsa rezultatelor în Europa. Se uită însă destul de uşor faptul că proaspătul revenit pe banca nerazzurrilor a preluat-o pe Lazio într-un moment în care dificultăţile financiare care au culminat cu plecarea lui Sergio Cragnotti au forţat clubul să se despartă de Hernan Crespo şi de căpitanul Alessandro Nesta şi totuşi biancocelesti au reuşit să se califice pentru Liga Campionilor şi să câştige o Cupă Italiei. Şi am putea aminti şi de o semifinală de Cupa UEFA, pierdută în faţa celor de la Porto, antrenaţi pe atunci de Mourinho. Câţi dintre voi n-ar semna în alb pentru ca Inter să fie în această situaţie la finalul actualului sezon?

Doar timpul ne va spune dacă Mancio şi-a păstrat atingerea magică din trecut. Până atunci, este însă evident că unele lucruri deja s-au schimbat. Asta s-a putut observa încă de la conferinţa de presă în care a fost prezentat. De la primele cuvinte pe care le-a rostit, oricine şi-a putut da seama că avem de-a face cu un antrenor aflat la un alt nivel faţă de predecesorul său. Un discurs fluent, al unui om carismatic, care îşi cunoaşte bine meseria şi care are priorităţi clare. Iar prima dintre ele este să câştige. Nu întâmplător, cuvântul „vincere” s-a repetat aproape obsesiv în timpul întâlnirii cu jurnaliştii.

Au fost apoi imaginile de la primele antrenamente din noul mandat al lui Mancini. Jucători care zâmbeau, un antrenor care nu se mulţumea doar să traseze sarcini şi să observe de pe margine, ci care se implica alături de elevii săi. Reacţiile jucătorilor sunt fără excepţie pozitive. Nu este obligatoriu să ai o carieră impresionantă ca jucător pentru a deveni un mare antrenor, dar atunci când cel care te pregăteşte a fost şi un fotbalist important, respectul vine aproape firesc. Într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport, Kovacic a dezvăluit că Mancini, un fost mare decar, l-a învăţat câteva trucuri ale „meseriei”.

Se vede imediat, şi din felul în care vorbeşte, că a antrenat la un nivel înalt. Are carismă şi toţi colegii mei sunt entuziasmaţi după primele antrenamente. Să fiu antrenat de un fost număr 10 de nivelul său poate fi important pentru mine. Mi-a explicat câteva trucuri, cum să atac spaţiile libere sau cum să scap de marcaj“, a povestit tânărul croat, care a mai precizat că noul tehnician îşi doreşte un fotbal mai ofensiv şi mai vertical. Îşi aminteşte cineva o declaraţie asemănătoare în mandatul lui Mazzarri?

Dar revenirea lui Mancini înseamnă mai mult decât aceste lucruri care pot părea mărunte sau care poate că sunt rodul entuziasmului reprezentat de un nou început. Inter regăseşte un antrenor care cunoaşte clubul, care este ambiţios, care ştie să scoată ce e mai bun din jucătorii pe care îi are la dispoziţie, care are idei tactice mai potrivite şi mai moderne. Un antrenor cu experienţă, care se întoarce în Italia mai matur după perioadele petrecute în Anglia şi în Turcia. Şi, probabil cel mai important pentru procesul de redimensionare prin care trece clubul, un antrenor care nu se fereşte să ofere şanse tinerilor.

Nu mai puţin de 26 de jucători de la Primavera au debutat în echipa mare, în precedenta perioadă petrecută de Mancini pe banca Interului. De unii nu se mai ştie nimic, dar alţii, precum, Leonardo Bonucci sau Mario Balotelli, au devenit jucători importanţi pentru naţionala Italiei. De asemenea, mai există categoria celor care şi-au construit o carieră mai mult sau mai puţin decentă în Serie A. Aici pot fi încadraţi Riccardo Meggiorini, Paolo Hernan Dellafiore, Ludovic Biabiany, Francesco Bolzoni sau Luca Siligardi, în timp ce Marco Andreolli a revenit la clubul-mamă în urmă cu un an şi jumătate. Morala e simplă. Nu orice talent de la tineret devine un star sau un titular cert în prima echipă, dar dacă încerci există mai multe şanse să dai lovitura. Atât de simplu.

Statistica de mai sus arată că lui Mancini nu-i lipseşte curajul. O calitate dovedită şi de faptul că a preluat echipa într-un moment dificil şi înaintea unor meciuri teribile, cu Milan şi cu Roma. Acest curaj, alături de experienţă şi de entuziasmul din jurul clubului, ar putea face diferenţa, iar Mancio să devină excepţia de la regula care spune că antrenorii care revin la Inter nu repetă succesele anterioare de pe banca nerazzurrilor.




5 thoughts on “MANCINI – EXCEPŢIA SAU REGULA?

  1. Deki

    Tin minte ca si atunci cand aveam 100 de egaluri in campionat,Inter juca fotbal,si campionatul italian era cel mai puternic din lume.

    Majoritatea suporterilor in momentul asta asteapta sa vada un joc spectaculos in primul rand si dupaia rezultate. Ultimul Inter care a jucat fotbal spectaculos a fost cel al lui Leonardo.

    N-ai cum sa nu joci fotbal si sa nu ai rezultate cand ai in echipa jucatori ca Handanovic,Vidic,Juan,Rano,Kova,Icardi sau Palacio + suporterii alaturi de echipa.

    Reply
  2. tutti66

    In contextul actual e foarte greu sa repete acele performante,DAR ce am vazut la Inter-ul lui WM e ca de multe ori jucau din inertie sau din talent si NU datorita tacticii, asezarii in teren sau stiintei jocului insuflata de antrenor.
    Aici tre sa lucreze Mancini+la entuziasm si moral si vor fi si rezultate

    Reply
  3. KongMing

    Referitor la jucatorii pe care i-a enumerat Deki,as dori sa mai adaug inca 2 piese,Hernanes si Osvaldo.Este adevarat,cu asemenea jucatori trebuie sa existe rezultate.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *