.
.

.

MILITO S-A ÎNTORS ACASĂ. IN BOCCA AL LUPO, PRINCIPE!


Diego Milito a fost prezentat oficial la Racing Club de Avellaneda, respectându-şi astfel promisiunea pe care a făcut-o în mai multe rânduri, aceea de a reveni pentru ultimii ani ai carierei la clubul care l-a lansat în fotbal. Este sfârşitul unei călătorii de peste un deceniu în fotbalul european, apogeul fiind atins în cele cinci sezoane petrecute la Inter.

Image and video hosting by TinyPic

Pentru orice fan al Interului este un moment dificil. Ne despărţim de un jucător care a marcat decisiv istoria recentă a clubului. A fost cel mai aclamat component al echipei care a reuşit cel mai bun sezon din istoria clubului. Dincolo de orice, Diego Milito va fi întotdeauna omul Triplei din 2010. Omul care, în acea seară magică de 22 mai, ne-a făcut să zburăm mai sus decât ne-am fi imaginat vreodată. Il Principe a apărut parcă de nicăieri şi ne-a oferit o bucurie unică.

Oricât de greu de crezut pare, până atunci, Milito nu s-a aflat în lumina reflectoarelor. Venit dintr-o ţară care a avut mereu atacanţi extrem de valoroşi, el a stat mai mereu în umbra unor nume precum Lionel Messi, Sergio Aguero, Carlos Tevez sau Gonzalo Higuain. Asta deşi calităţile sale şi cifrele excelente pe care le-a avut întotdeauna, indiferent că a evoluat pentru Racing, Genoa sau Real Zaragoza, îi dădeau dreptul la mai mult. Chiar şi transferul său la Inter, în vara lui 2009, la capătul unui sezon în care a fost al doilea golgheter din Serie A, a trecut mai degrabă neobservat. Pe undeva, de înţeles. A fost anul în care Florentino Perez a declanşat o revoluţie la Real Madrid, cumpărându-i în schimbul unor sume astronomice pe Cristiano Ronaldo, Kaka sau Karim Benzema, iar Zlatan Ibrahimovic ajungea la Barcelona, într-o tranzacţie ce ulterior s-a dovedit extrem de avantajoasă pentru nerazzurri.

Şi totuşi, s-a dovedit că transferul anului a fost Milito. Un jucător care nu-ţi taie respiraţia printr-un dribling, aşa cum o face Messi, şi nici nu impresionează prin forţa fizică, cazul lui Tevez, dar care deţine toate calităţile necesare unui mare atacant: viziune, joc execelent fără minge şi un sânge rece de asasin în faţa porţii. Jose Mourinho a ştiut cum să scoată tot ce era mai bun din el, iar Il Principe a deschis calea unor succese fără precedent. A marcat golul victoriei în finala Cupei Italiei, pe cel care a adus titlul cu numărul 18 şi a încheiat grandios sezonul cu o dublă în ultimul act al Ligii Campionilor, punând astfel capăt unei perioade de 45 de ani în care fanii nerazzurri au aşteptat cel mai important trofeu la nivel de club.

Image and video hosting by TinyPic

Nici Inter, nici Milito nu au mai strălucit la fel în anii următori. Clubul a intrat într-o altă eră şi a adoptat o nouă strategie, care încă întârzie să aducă rezultate. Il Principe a fost afectat de accidentări, iar vârsta a început să-şi spună cuvântul. A continuat să marcheze, au mai existat momente foarte bune – un hattrick cu Milan sau dubla de la Torino, cu Juventus – dar atacantul care a supus Italia şi Europa în 2010 nu a mai fost niciodată la acelaşi nivel. Accidentarea teribilă suferită la începutul anului 2013, într-un banal meci de Europa League cu CFR Cluj, i-a grăbit finalul. A luptat să revină, a şi reuşit, înscriind două goluri împotriva lui Sassuolo în debutul sezonului recent încheiat, dar problemele medicale au reapărut. Explozia lui Icardi în ultima parte a campionatului şi decizia conducerii de a reîmprospăta lotul au însemnat sfârşitul carierei sale la Milano.

Marele regret rămâne acela că nu l-am mai văzut măcar o dată marcând aşa cum doar el ştia să o facă şi bucurându-se atât de simplu şi, în acelaşi timp, atât de expresiv. A avut şansa să o facă în meciul cu Bologna, când a ratat un penalty care ar fi adus victoria nerazzurrilor. Dar peste ani nimeni nu-şi va mai aduce aminte acest episod.

Image and video hosting by TinyPic

Idolul e idol doar pentru o clipă, omenească eternitate, nici nu ştii când trece, şi piciorului de aur îi vine timpul să fie de plumb, iar steaua şi-a încheiat călătoria spre asfinţit. Corpul îi e mai cârpăcit decât un costum de paiaţă, acrobatul de ieri e un paralitic, artistul e un dobitoc. Adeseori, după cădere, idolul nu mai e întreg. Şi adeseori, când se frânge, mulţimea îi devorează fărâmele”, a scris autorul uruguayan Eduardo Galeano, în cartea sa “Fotbalul, lumini şi umbre”. Indiferent de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, Diego Milito va rămâne mereu un idol pentru fanii Interului.

In bocca al lupo, Principe!

Surse foto: racingclub.com.ar, theendline.com, sport.it




3 thoughts on “MILITO S-A ÎNTORS ACASĂ. IN BOCCA AL LUPO, PRINCIPE!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *