.
.

.

MOMENTE NERAZZURRE: FREDY GUARIN


După ce în fiecare perioadă de mercato din ultimii ani s-a vorbit despre plecarea sa inevitabilă, iar la un moment dat părea deja transferat la Juventus, Fredy Guarin s-a despărţit de Inter. În cele mai multe cazuri, fanii nerazzurri au primit cu bucurie trecerea columbianului la Shanghai Shenhua. Un fel de sentiment de descătuşare că echipa a scăpat de un jucător inconstant şi care nu a reuşit să-şi confirme potenţialul până la 29 de ani, iar în schimbul său clubul a obţinut banii necesari pentru a-i pune la dispoziţie întăriri lui Roberto Mancini.

Totuşi, ar fi greşit şi nedrept să vorbim despre un “bidone”. Deşi cifrele nu spun niciodată întreaga poveste, cu greu se poate susţine că un mijlocaş cu 22 de goluri şi 29 de pase decisive în 141 de apariţii în toate competiţiile a fost un transfer ratat. Cu siguranţă, Guaro putea face mai mult. Calităţile, în special cele fizice, i-ar fi permis asta. Inconstanţa şi, probabil, o inteligenţă fotbalistică limitată l-au împiedicat să devină cu adevărat un fotbalist de prim-plan. Nu cred că este întâmplător faptul că cel mai bun sezon al său – 2012/13 (10 goluri, 10 pase decisive) – a fost şi cel mai prost al Interului din ultimele două decenii. Un jucător de multe ori haotic putea cu adevărat să iasă în evidenţă doar la o echipă în haos. Aproape ne-ai păcălit, Fredy!

În acelaşi timp, îndrăznesc să spun că este posibil ca aşteptările în privinţa lui Guarin să fi fost puţin exagerate. Din acest punct de vedere, cel mai cunoscut moment din perioada pe care a petrecut-o la FC Porto – celebrul gol marcat împotriva lui Maritimo – s-ar putea să-i fi făcut mai mult rău.

Într-o vreme în care orice gest tehnic sau orice execuţie este hiperbolizată, şutul senzaţional al lui Guarin a devenit imediat un “hit” pe internet, iar fanii şi-au contruit o imagine a unui mijlocaş care de fiecare dată când trage la poartă face mingea pătrată şi o pune cu mâna în vinclu. La asta a contribuit, fără îndoială, şi perioada de graţie a portughezilor din timpul mandatului lui Andre Villas-Boas. La fel de adevărat e şi că acel gol i-a deschis noi oportunităţi.

La Inter, a avut şi execuţii care au amintit de trasorul trimis în poarta lui Maritimo. A avut şi momente în care şi-a arătat calităţile tehnice. A avut şi multe zile proaste. Dar pe acestea din urmă le lăsăm deoparte. Acum şi, probabil, peste ani, ne vom aminti de lucrurile bune. Îl vom trece la categoria jucătorilor talentaţi care nu au ştiut să-şi atingă potenţialul maxim. Istoria Interului e plină de astfel de exemple.

Mai jos, fără pretenţia de a fi un top, câteva dintre cele mai frumoase goluri înscrise de Guarin la Inter. Zece la număr. Multe dintre ele arată ce fotbalist ar fi putut deveni dacă ar fi fost mai determinat, mai constant sau, poate, dacă ar fi evoluat la o echipă care să nu fi traversat o perioadă prea lungă de reconstrucţie.

Începem cu prima sa reuşită în nerazzurro. Aceasta a venit în vara lui 2012, în preliminariile Europa League, împotriva lui FC Vaslui. După 2-0 la Piatra Neamţ, Inter a avut mari emoţii la Milano, unde a fost condusă cu 1-0 şi 2-1. În minutele de prelungire, Guarin a rezolvat definitiv calificarea, după o acţiune personală începută cu o recuperare la mijlocul terenului.

Pentru primul gol în Serie A, Guarin a trebuit să mai aştepte până la sfârşitul lui octombrie 2012. Acesta a venit într-un meci pe Meazza, împotriva Sampdoriei, şi merită remarcată bucuria sinceră a columbianului. O descătuşare pentru perioada de aproape un an în care a aşteptat să marcheze în Italia.

Golul cu Napoli, din decembrie 2012, rămâne unul dintre preferatele mele, dintre cele ale lui Guarin. Schema a fost surprinzătoare, iar felul în care Cassano i-a aşezat mingea columbianului şi execuţia perfectă a acestuia sunt absolut superbe.

 

Am vorbit mai sus despre calităţile tehnice ale lui Guaro şi despre şutul său foarte bun. Reuşita cu Bologna, din Cupa Italiei, de la începutul lui 2013, este un argument suficient de puternic în favoarea sud-americanului.

Meciul cu Torino din debutul sezonului 2013/14 a fost unul dintre cele mai nebune disputate de Inter în ultimii ani. S-a terminat 3-3, după ce Inter a condus cu 3-2 până în prelungiri, deşi a evoluat aproape întreaga partidă în inferioritate numerică. Guarin a contribuit la spectacol cu o execuţie care, în mod normal, nu face parte din repertoriul său.

În aprilie 2014 se făceau 6 ani de când Inter nu mai câştigase pe terenul Parmei. O serie negativă care s-a încheiat cu un 2-0 convingător, pecetluit în ultimele minute de golul lui Guarin. Gol înscris la doar 59 de secunde după ce intrase pe teren.

Sunt şanse foarte mari ca victoria cu 4-1 obţinută în sezonul trecut pe terenul Atalantei să fie amintită pentru faptul că a fost cea mai bună prestaţie a lui Guarin în nerazzurro. În mod sigur, însă, doppietta sa (a doua pentru Inter, după cea din returul cu CFR Cluj, din Europa League 2012/13) rămâne una memorabilă.

Sunt puţine de spus despre acest gol. BOOM!

 

Şi am ajuns la final. Dar nu înainte de a ne aminti de asta. Grazie per le emozioni dell’ultimo Derby, Guaro!




6 thoughts on “MOMENTE NERAZZURRE: FREDY GUARIN

  1. inter4ever

    Excelentă remarca despre “inteligența fotbalistică limitată” a lui Freddy! Altfel nu se explică de ce un fotbalist cu asemenea calități n-a făcut mare lucru până la 29 de ani, iar acum a dat Fotbalul pe banii chinezoilor… revenind la ale noastre, păcat că trece si mercato ăsta fără să luăm un mijlocaș cu creier, că de cărători de minge e plin lotul!!@ nu spun că Eder nu e bun, e foarte-foarte bun!, dar parcă nu acolo era buba; mai ales c-o să se cam calce pe bătături cu Perisic, după care Mister a alergat toată vara si care-a costat o avere, raportat la puterea financiară a Interului din acest moment; mă rog, e o părere de suporter dezamăgit, poate-i păcălim duminică pe “verișori” si-mi mai trece supărarea! 🙂

    Reply
    1. Ibrahim

      Ca sa vina cine si sa faca ce? Pe ce bani si mai ales cu ce bani?
      Nu e vina antrenorului ca Santon a gresit la 2 goluri (oricum cu Nagatomo sau cu D’Ambrosio tot aia era. Sunt toti trei la fel de buni). Nu e vina antrenorului ca Brozovic nu e in stare sa dea niste pase simple si ca arunca mingea la adversari in prostie. Nu e vina antrenorului ca Jovetic nu a facut nimic sau ca Murillo aluneca exact cand nu ar trebui. Si in final nu e vina antrenorului ca la Icardi rateaza un penalty care ar duce scorul la 1-1, moment in care meciul s-ar termina altfel. Asta nu inseamna ca Mancini nu are contributia lui la esec. Dar, cel putin in opinia mea, a-l da afara acum pe Mancini nu ar salva mare lucru. Nu cred sincer ca o sa il vad pe Kondogbia incepand sa joace bine la fel cum nu il vad pe Icardi redevenind jucatorul din sezonul trecut prea curand, la fel cum jucatorii de pe benzi din aparare nu vor incepe sa faca mai mult decat pot.
      Echipa joaca prost, mijlocul sufera, atacul e steril, in aparare e haos. Dar asta nu e ceva nou. Suntem obisnuiti cu astfel de episoade din sezoanele trecute. Locul 3 ramane in continuare un obiectiv plauzibil. No more drama, altii se bat la titlu, noi la locul 3. Atat!

      Reply
  2. inter4ever

    Acum, că s-au terminat miracolele lui Handanovic, ne arată si acest închipuit de antrenor ce poate! Adică nimic! Nimic, nimic, nimic!!! Haos generalizat!!! Efectiv îsi bate joc, experimente peste experimente, toti sunt de vină, doar el e albu’ ca zăpadu’ 🙁

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *