.
.

.

MOMENTE NERAZZURRE. RONALDO, BAGGIO ŞI ZAMORANO, SPECTACOL PE OLIMPICO


Nu este prima oară când spun povestea acestui meci. Am făcut-o şi pe vechiul blog, dar pe repede înainte. Însă un asemenea joc merită un remember mai detaliat, pentru că a rămas un adevărat clasic al Seriei A.

Este istoria unei partide memorabile care a avut loc în urmă cu 15 ani. Era un moment dificil pentru Inter, care trecea printr-un sezon agitat, la finalul căruia a ratat calificarea în cupele europene. De cealaltă parte, Roma lupta pentru un loc de Liga Campionilor şi avea un joc încântător sub conducerea “boemului” Zdenek Zeman. Cu toate acestea, nerazzurri s-au impus pe terenul giallorossilor cu un rocambolesc 5-4. Un festival de fotbal ofensiv, cu Ronaldo, Zamorano, Roberto Baggio în rolurile principale.

1

Un sezon în care Inter a avut patru antrenori

Sezonul 1998/99 al Seriei A a fost unul plin de evenimente. Dominaţia lui Juventus s-a încheiat, după ce Del Piero a suferit o accidentare gravă, iar Marcello Lippi a demisionat, fiind înlocuit de Carlo Ancelotti. În aceste condiţii, lupta pentru Scudetto a fost o afacere în trei, între Milan, Lazio şi Fiorentina. Gruparea viola a cucerit titlul neoficial de campioană de iarnă, dar speranţele echipei antrenate de Giovanni Trapattoni s-au năruit după ce Gabriel Batistuta a devenit indisponibil din cauza unei accidentări care l-a ţinut în afara terenului pentru o perioadă lungă de timp. Lazio părea principala favorită şi a ocupat poziţia de lider până în penultima etapă, când o remiză chiar la Florenţa a oferit primul loc şi succesul în campionat celor de la Milan.

Alături de campioana Juventus, care a încheiat acea ediţie de Serie A pe locul 7, cealaltă mare dezamăgire a sezonului a fost chiar rivala bianconerilor din stagiunea precedentă, Inter Milano. Clubul patronat pe atunci de Massimo Moratti avea ambiţii uriaşe la începutul anului, după ce renăscutul Roberto Baggio fusese adus să completeze o linie ofensivă deja impresionantă în care jucau Ronaldo şi Ivan Zamorano.

Dar nerazzurri nu au reuşit să confirme aşteptările, alternând evoluţiile memorabile, precum un 3-1 cu Real Madrid, campioana Europei, în Liga Campionilor, cu cele ruşinoase, aşa cum a fost cazul într-un 0-4 cu Sampdoria, formaţie ce avea să retrogradeze la finalul campionatului. La seria de rezultate slabe a contribuit şi lipsa de continuitate la nivelul băncii tehnice. Moftul lui Moratti, care a decis spre surprinderea tuturor să-l demită în etapa a 11-a pe Gigi Simoni, cel mai bun antrenor al sezonului precedent, şi să-l înlocuiască cu Mircea Lucescu a declanşat o criză profundă la echipă. Românul a plecat şi el după ceva mai mult de trei luni, lăsând Interul practic fără obiectiv, după ce a pierdut contactul cu grupul din fruntea clasamentului şi a fost eliminat din Liga Campionilor şi Cupa Italiei. I-a urmat Luciano Castellini, un fost antrenor pentru portari, acesta rezistând doar patru etape, înainte ca englezul Roy Hodgson să fie instalat în funcţie pentru ultimele patru runde. Al doilea său debut la Inter (actualul selecţioner al Angliei îi mai pregătise pe nerazzurri între 1995 şi 1997) a avut loc chiar în meciul cu Roma.

De cealaltă parte, Roma se afla în ultimul sezon din primul mandat al lui Zeman pe Olimpico, un mandat marcat de jocul spectaculos pentru care tehnicianul ceh a devenit cunoscut în Italia şi în Europa, dar şi de inconstanţa în rezultate. Mai mult decât atât, creatorul miracolului din Foggia a intrat şi într-un război al declaraţiilor cu cei mai puternici oameni din Il Calcio, după ce a acuzat dopingul care s-ar fi practicat în acea vreme în Serie A. Principala ţintă a acuzaţiilor lui Zeman a fost Juventus şi sunt voci care susţin că tocmai din acest motiv contractul său cu echipa din capitală nu a fost prelungit în vara anului 1999. Aceasta este varianta neoficială. Varianta oficială este însă ratarea calificării în Liga Campionilor, la care a contribuit aproape decisiv eşecul de pe teren propriu cu un Inter în criză.

Ploaie de goluri pe Olimpico

Pe 3 mai 1999, în etapa a 31-a, un Inter de doar 40 de puncte, practic fără obiectiv, se deplasa în capitală pentru a încerca să mai salveze ce se mai putea salva dintr-un sezon dezamăgitor. Hodgson se putea considera privilegiat, pentru că a fost una din puţinele ocazii în care Ronaldo şi Baggio erau apţi şi puteau fi folosiţi din primul minut împreună. Tehnicianul englez nu a stat pe gânduri şi i-a titularizat pe amândoi în atac, alături de Zamorano, într-un 4-3-3 aventuros şi care promitea spectacol. Zeman a folosit un sistem în oglindă, cu Paulo Sergio, Marco Delvecchio şi Francesco Totti în avanposturi. Cu două echipe croite pe ofensivă, meciul nu putea fi altfel decât o reclamă pentru frumuseţea fotbalului şi pentru o Serie A care încă era cel mai puternic campionat al lumii.

ronaldo 1-0zamorano scarita

Partida a început abrupt, cu două goluri interiste în primele 20 de minute, la originea cărora a stat Baggio, autorul unei prestaţii la superlativ. Il Divin Codino şi-a început reprezentaţia cu un assist delicios pentru Ronaldo, care, lansat singur spre poartă, nu a putut fi oprit, apoi a centrat ideal pentru Zamorano, chilianul reluând din cădere pentru 2-0. Decarul nerazzurrilor a fost aproape de a-şi trece şi el numele pe lista marcatorilor, dar execuţia sa splendidă din afara careului, practic o lovitură liberă în mişcare, a fost respinsă providenţial în corner de Konsel, portarul austriac al Romei.

Luate prin surprindere de startul lansat al Interului, gazdele au reuşit totuşi să revină în meci în minutul 25, atunci când Totti a transformat impecabil un penalty acordat pentru un fault al lui Silvestre asupra lui Paulo Sergio. Dar diferenţa de două goluri în favoarea vizitatorilor s-a refăcut rapid. Zanetti a demarat într-una dintre celebrele sale curse şi a trimis o pasă excelentă în spatele fundaşilor romani pentru Zamorano. Deşi se afla într-un unghi destul de închis, atacantul sud-american a găsit rezolvarea perfectă, o scăriţă elegantă prin care a dus scorul la 3-1, rezultat cu care s-a încheiat prima repriză.

2

Artificiile au continuat şi după pauză. Zeman a reuşit să-şi monteze atât de bine jucătorii la vestiare încât Roma a egalat în doar patru minute de la reluare. Paulo Sergio a profitat de o ieşire greşită din poartă a lui Pagliuca şi a redus din diferenţă, pentru ca, aproape imediat, brazilianul să fie din nou protagonist, printr-o centrare perfectă pentru Delvecchio, care a făcut 3-3 cu o lovitură de cap imparabilă.

Inter a redevenit Inter”, a exclamat comentatorul televiziunii italiene. Şi nu era un compliment. Dar, după câteva minute, nerazzurri şi-au arătat din nou faţa frumoasă, revenind în avantaj după un contraatac ucigător purtat pe traseul Zamorano-Baggio-Zamorano-Ronaldo. Al doilea gol al lui Il Fenomeno a fost urmat de o aparentă perioadă de linişte. Cel puţin nu s-a marcat timp de 23 de minute. Însă meciul s-a aprins din nou pe final, semnalul fiind dat de Eugenio Di Francesco, mijlocaşul giallorossilor înscriind cu puţin noroc şi restabilind egalitatea în minutul 78.

Orgoliul interiştilor a produs aproape imediat o reacţie. Djorkaeff, intrat între timp în timpul excelentului Zamorano, a luat o acţiune pe cont propriu şi a tras superb de la aproximativ 25 de metri, însă Konsel s-a întins şi a reuşit să deturneze mingea din drumul său spre poartă. Roma a avut de asemenea şansa de a da lovitura decisivă, dar Delvecchio a ratat de puţin întâlnirea cu centrarea lui Totti. Jocul s-a mutat din nou în careul gazdelor, Ronaldo marcând pentru a treia oară, doar pentru ca reuşita sa să fie anulată pentru o poziţie discutabilă de offside. În cele din urmă, cu trei minute înainte de final, Baggio a oferit a treia pasă de gol din acea partidă, de această dată lui Diego Simeone, iar actualul antrenor al lui Atletico Madrid a închis tabela cu o lovitură de cap bine plasată.

Simeone

Roma şi Inter, nebune după goluri”, a fost inspiratul titlu de primă pagină al celor de la Corriere dello Sport, a doua zi după meci. În interiorul ziarului putea fi găsită declaraţia lui Zeman, evident dezamăgit: „Am reuşit să primim două goluri de la Zamorano, care era accidentat. Dar eu cred în continuare că ne putem califica în Liga Campionilor”. În acelaşi timp, unul dintre fundaşii Romei, brazilianul Zago, îşi făcea o dură autocritică: „Am resuscitat şi Interul, ne-am specializat în asta. Ar trebui să ne fie ruşine. Dacă am fi făcut măcar jumătate din ceea ce ne-a spus Zeman cu siguranţă nu am fi pierdut”.

Ce a urmat?

În ciuda speranţelor lui Zeman şi a faptului că a câştigat două dintre ultimele trei meciuri ale sezonului, Roma a ratat calificarea în Liga Campionilor, terminând campionatul pe locul 5, la un singur punct în spatele Parmei. Cehul a plecat în acea vară, lăsându-i locul lui Fabio Capello, care a găsit în capitală un grup deja solid, care a format baza pentru cel de-al treilea Scudetto din istoria clubului, cucerit doi ani mai târziu.

De cealaltă parte, victoria de pe Olimpico a fost una din puţinele bucurii ale fanilor nerazzurri într-un an oribil. Hodgson nu a reuşit să încheie campionatul cu bine, Inter fiind învinsă de două ori în ultimele trei runde şi clasându-se pe poziţia a opta, departe de ambiţiile şi pretenţiile lui Moratti şi de ceea ce ar fi fost normal pentru o echipă care îi putea trimite pe teren pe Ronaldo, Baggio şi Zamorano.




10 thoughts on “MOMENTE NERAZZURRE. RONALDO, BAGGIO ŞI ZAMORANO, SPECTACOL PE OLIMPICO

  1. Deki

    75% din articol este despre un antrenor mai slab ca Mazzarri care a avut 20 de mandate in 30 de ani si nu a castigat nimic.

    In legatura cu subiectul care conteaza,a fost unul dintre cele mai spectaculoase meciuri ale Interului pe care le-am vazut.

    Sa ii ai pe Baggio,Zamorano si Ronaldo si sa termini pe 8….mai mare rusinea.

    Reply
    1. Ionuţ Post author

      Tu ştii că 75% înseamnă trei sferturi, nu? :)))))

      Altfel, antrenorul ăla mai slab tocmai i-a dat 4 lu’ Mazzarri :P

      Reply
    1. Ionuţ Post author

      Nu o să reiau discuţia pe care am mai avut-o. Eşti băiat deştept, sunt sigur că ai înţeles de atunci ce am vrut să spun :)

      Reply
  2. Deki

    Da,daca nu se lua de aia era antrenor,ghionion mare,bine ca Mourinho nu s-a luat de nimeni ca altfel pl tripleta.

    Reply
  3. seby

    Atacanti, atacanti da’ cam ce fundasi avea Inter atunci? nu cumva jucam cu Silvestre, West, Colonnese, Bergomi la 90 de ani? scule! de antrenori nu mai zic, Moratti ftw

    Reply
  4. Johnny Walker

    Ce echipa frumoasa cu ronaldo , baggio , zamorano , bergomi , simeone , zanetti , pagliuca , djorkaeff etc ,pacat ca nu a fost antrenor pe masura lor.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>