.
.

.

NE-AM ÎNTORS DE UNDE AM PLECAT


În loc de introducere, o să reiau două idei pe care le-am scris după demiterea lui Frank de Boer şi numirea lui Stefano Pioli. Cu marele regret că am avut dreptate.

“Indiferent de cum va continua şi se va termina sezonul (dar eu nu am fost vreodată atât de pesimist), nimeni nu are de câştigat din această poveste. Chiar dacă rezultatele vor fi altele şi atmosfera va deveni mai bună, totul va dura puţin timp. Pentru că problemele vor rămâne. Aceleaşi probleme despre care am tot vorbit în ultimii ani. Iar cei care ne-au adus în această situaţie vor fi tot acolo. Ăsta nu are cum să fie un lucru bun” – 1 noiembrie 2016, după demiterea lui de Boer

“Pioli poate readuce liniştea la o echipă în degringoladă, dar atunci când lucrurile încep să nu mai funcţioneze, rămâne fără reacţie. Iar la cum a arătat Inter până acum, e greu de crezut că nu vor mai exista momente dificile” – 9 noiembrie 2016, după numirea actualului antrenor

 

Inter a pierdut la Firenze, scor 4-5, şi a încheiat practic sezonul cu o nouă prestaţie lamentabilă, care nu a făcut decât să confirme limitele acestei echipe, atât din punct de vedere valoric, cât şi al caracterului. O adunătură de mediocri plătiţi obscen de bine, care a avut impresia că după un 5-1 la Cagliari şi un 7-1 cu Atalanta nu mai are nimic de făcut. Aşa că următoarele cinci etape au adus doar 2 puncte, în condiţiile în care, exceptând derby-ul cu Milan, adversarii au fost fie fără obiectiv (Fioretina abia acum a început să spere din nou la un loc de Europa League), fie aproape retrogradaţi (cazul umilinţei de la Crotone). Cu alte cuvinte, ne-am întors de unde am plecat şi aşteptăm încă o dată trista procesiune spre finalul de sezon, pentru ca apoi să ne facem iar planuri pentru stagiunea viitoare. Altcineva în afară de mine care se simte ca în “Groundhog Day”?.

La fel cum am tot repetat în ultimii ani, omul de pe bancă nu este principalul responsabil pentru haosul de la club. Dar Pioli are partea lui de vină, una destul de mare, iar istoria sa ne dovedeşte că în astfel de momente de criză, el e primul care îşi pierde definitiv busola şi e incapabil să găsească o soluţie. Prea puţină flexibilitate tactică, dar şi când vine vorba despre alegerea jucătorilor (Eder e mereu prima schimbare, nici un debutant nu are cum să fie suprins), lipsă de reacţie când echipa e în dificultate şi senzaţia că a pierdut definitiv din mână vestiarul sunt capetele de acuzare la adresa tehnicianului de 51 de ani. Nu lui trebuie să i se reproşeze eşecul din acest sezon, dar modul jenant în care se pare că Inter încheie o altă ediţie de campionat este şi vina lui.

Apoi este vestiarul. Nicio surpriză că jucătorii nu mai ascultă de antrenor. Din moment ce a devenit clar că soarta lui Pioli este pecetluită, aceiaşi băieţi cu apucături de staruri, dar 0 trofee (Zeru tituli, mai pe portugheză), au considerat că nu mai are rost să-şi obosească prea importantele picioare şi cred că este peste demnitatea lor (pe care consideră că o au) să fie profesionişti şi măcar să încerce să evite astfel de “figuracce”. Câteodată, am impresia că celebrul clişeu “plăteşte mereu antrenorul, nu poţi schimba 20-25 de jucători” este scris pe pereţii de la Appiano. Şi deja este readus în actualitate.

Icardi. Acelaşi care nu a avut nicio problemă în noiembrie să recunoacă voalat că jucătorii au refuzat practic să joace pentru de Boer, care – ce tupeu! – le-a cerut să fie profesionişti, şi că au insistat pentru un antrenor italian. Câteva lacrimi vărsate după Derby, când oricum trebuia să-şi facă treaba de căpitan şi să meargă alături de colegi să salute fanii, şi faptul că este golgheterul şi, probabil, cel mai bun jucător al echipei nu şterg astfel de lucruri. Jocurile de culise sunt pentru alţii. Iar el ar trebui să ştie mai bine, pentru că e ignorat de convocările în naţionala Argentinei tocmai din cauza unor jocuri de culise.

În fine, avem conducerea. Incapabilă să ia vreo măsură contra unor jucători care se cred mai importanţi decât sunt şi care încă nu a învăţat că Inter a avut succes doar atunci când pe teren au fost nu doar campioni, ci şi caractere puternice, iar pe bancă un om carismatic şi capabil să strângă în jurul său toată energia din jurul echipei şi să o facă să explodeze la momentul potrivit. Aşa s-au născut Il Grande Inter al lui Herrera, L’Inter dei Record al lui Trapattoni şi, mai ales, Interul Triplei condus de Mourinho.

Acum vedeţi cu toţii ce avem.

În loc de încheiere, o altă idee pe care am scris-o după demiterea lui de Boer.

“Clubul a ales soluţia mai simplă, dar a ratat, încă o dată, şansa de a da un semnal de forţă în faţa unui vestiar plin de pseudofotbalişti şi de caractere de oameni mici. Nimic nu e întâmplător în parcursul Interului din ultimii ani”




3 thoughts on “NE-AM ÎNTORS DE UNDE AM PLECAT

  1. Deki

    Atata timp cat joci fara fundasi laterali si cu jucatori luati din mijlocul terenului si folositi fundasi, n-ai nicio sansa la vreo performanta. 90% din golurile primite de Inter vin din centrari de pe partea lui Nagatomo/Ansaldi si marcheaza omul lui D’Ambrosio/Santon sau invers. De cand a plecat Maicon si s-a retras Zanetti, Inter nu a mai avut fundasi laterali, Maicon avea 15 pase de gol cel putin pe sezon, cei 4 magnifici ai nostri impreuna au 15 in toata cariera lor.
    Cel mai grav pentru un fan al Interului este sa nu mai considere ca e ceva gresit ce se intampla cu fundasii laterali, sa nu ii mai injure, sa s intrebe de ce tot joaca asemenea nulitati, asta e cel mai grav. Pentru mine este normal sa primim goluri din cauza fundasilor laterali, e normal ca Nagatomo sa fie redus mintal, e normal ca D’Ambrosio sa faca penalty in faza aia, e normal ce se intampla, e normal si locul Interului, trebuie sa acceptam realitatea, iar eu am acceptat-o.

    Singura solutie pentru sezonul viitor este Cholo + 2 fundasi laterali titulari, 1 fundas central titular si 1 mijlocas central titular. Cam 120-130 de milioane bagate intr-o echipa pentru a te lupta la titlu cu juBe.

    Daca vine Spalletti sau alta caricatura de genul, daca nu cumparam fundasi laterali….sezonul viitor avem inca 38 de amicale.

    Reply
  2. tutti66

    Ne trebuie o intreaga linie de aparare cu dubluri cu tot adica 6 oameni.
    Am dat 14mil pe umplutura Miranda unul din vinovatii pentru mediocritatea jocului lui Inter alaturi si de ceilalti,dar eu l-am identificat ca fiind mediocritatea ce dirija apararea(varza)
    Din pacate mai e mult pana departe,ne trebuie si conducatori cu inima nu doar manageri din Jakarta,antrenor gen Simeone de care asculta jucatorii ca de papa Francisc.si jucatori cu caracter !
    Rasturnari de scor cu 9 goluri suntem Pazza Inter;data viitoare am sa-mi masor tensiunea in timpul meciului(poate cu Napoli)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>