.
.

.

OBSESIA DE CARE MANCINI NU REUŞEŞTE SĂ SCAPE


Am aşteptat primul interviu al lui Roberto Mancini după despărţirea de Inter încă din momentul în care aceasta a fost anunţată oficială. A durat mai mult decât m-aş fi aşteptat, dar nu a fost deloc o reglare de conturi între fostul antrenor al nerazzurrilor şi conducerea clubului. Din contră, Mancio a prezentat propria variantă legat de ceea ce s-a întâmplat şi a spus multe lucruri de bun simţ, într-un discurs în mare parte echilibrat. Nu a reuşit, însă, să scape de obsesia care se poate spune că i-a grăbit sfârşitul pe banca Interului.

Da, despre Yaya Toure este vorba.

Ultimul lucru pe care vreau să-l fac e să încep o discuţie despre valoarea lui Yaya şi despre cât de mult ar fi putut el să ajute Interul. Tocmai de aceea, să presupunem că ivorianul ar fi venit la Milano, iar noua provocare a carierei i-ar fi redat entuziasmul şi l-ar fi făcut să-şi redescopere forma din sezoanele precedente. Chiar şi în aceste condiţii, poate cineva să creadă cu adevărat că ar fi fost un jucător la fel de decisiv (forţăm puţin limba română aici) ca cei mai buni fotbalişti ai planetei? Îşi imaginează cineva că Toure este genul de jucător care să tragă o echipă după el şi să facă să câştige un titlu, mai ales la 33 de ani?

Sigur, se poate face o analiză legată de cel mai bun sezon din cariera marii febleţe a lui Mancini, 2013/14. Yaya a reuşit în acea stagiune din Premier League 20 de goluri, fiind pe locul 3 în topul marcatorilor, după “cormoranii” Luis Suarez şi Daniel Sturridge, iar City a devenit campioană. Chiar şi aşa, cu greu poate spune cineva că mijlocaşul african a fost adevăratul artizan al acelui titlu. În primul rând, pentru că mai curând Liverpool a pierdut primul loc decât l-au câştigat “cetăţenii”. În al doilea rând, chiar şi performanţa excelentă a unui jucător care şi-a început şi şi-a dezvoltat cariera pe o poziţie defensivă trebuie pusă în context. Aproape o treime dintre golurile lui Toure (6 din 20) au venit din penalty, iar asta s-a întâmplat pentru că executantul obişnuit, Sergio Aguero, a lipsit în aproape jumătate dintre meciuri. Argentinianul a punctat de 17 ori în 23 de apariţii în sezonul respectiv, niciodată de la 11 metri, pentru amatorii de statistici.

Totuşi, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi să apreciem faptul că Yaya a ştiut să preia rolul de lider al echipei şi a avut un rol fundamental în titlul câştigat de City. Cu siguranţă că experienţa sa şi obişnuinţa de a juca la nivel înalt şi a lupta pentru trofee ar fi putut reprezenta un plus pentru Inter. Doar că panta descendentă a carierei lui Toure este evidentă pentru toată lumea. Cifrele o spun cel mai bine. Câteva meciuri din sezonul trecut au arătat că nici din punct de vedere fizic nu mai este monstrul din anii precedenţi. Odată cu venirea lui Pep Guardiola pe Etihad, şi-a pierdut locul în echipă în faţa lui Fernandinho şi Fernando, jucători care doar în cazul în care exagerăm pot fi consideraţi nişte “furoiclasse”, şi nu a prins nici lotul pentru Liga Campionilor. Relaţia nu foarte bună cu tehnicianul catalan poate fi o explicaţie, dar nu singura, pentru actuala situaţie.

Acesta fiind tabloul, cu greu poate fi înţelească vehemenţa cu care Mancini continuă să susţină că Yaya Toure era singura soluţie pentru ca Inter să redevină o echipă competitivă. O vreme am crezut că fostul antrenor al nerazzurrilor folosea numele ivoranului ca pe un simbol, pentru a explica faptul că îşi doreşte certitudini, fotbalişti căliţi în lupte multe şi dure pentru a construi un grup câştigător. De altfel, acesta pare să fi fost până la urmă şi motivul pentru care s-a produs ruptura – viziunea diferită în privinţa modului în care Inter poate reveni în top.

Interviul de ieri din Corriere dello Sport a confirmat, însă, că Yaya Toure nu a fost doar un simbol, ci a devenit cu timpul o obsesie de care Mancini nu a mai putut scăpa, iar modul în care a insistat pentru el a făcut ca deznodământul să fie inevitabil. Da, putea fi un jucător care să ajute la relansarea Interului, nu jucătorul care să relanseze Interul. Pentru că, indiferent de ceea ce crede fostul nostru antrenor, Yaya Toure nu e precum Messi, Cristiano Ronaldo sau Ibrahimovic. Nici nu a fost vreodată.




4 thoughts on “OBSESIA DE CARE MANCINI NU REUŞEŞTE SĂ SCAPE

  1. alex21

    Yaya de acum 3 ani ne-ar fi ajutat sa ne batem la titlu dar cel de acum nu…asa ca e cat se poate de evident cine greseste

    Reply
  2. tutti66

    Si Hagi a avut o obsesie Dayro Moreno,costa 2 mil,iar baskani de la Galata au spus ca nu au bani de el si au cumparat cu 400.000. pe “unul” Ribery
    Vremea lui Yaya a trecut nu cred ca ar mai fi excelat la ceva printre atatia mijlocasi defensive la noi;dar asta probabil nu vom afla niciodata “slava domnului”
    Sunt un pic nedumerit de acest mercato,si cred ca a fost stabilit mai degraba in birourile din China decat cele din Milano,daca Erkin a fost un meteor gratuit,Banega o perla gratuita,nu stiu daca era necesar si Candreva si Joao Mario,dar asta vom vedea pe teren,iar Gabigol e de imagine am infrant si juve si barca aratandu-le ca avem bani si relatii(Kia).Eu am sperat macar la unul din cei 6 B de pe lista mea de favoriti(Berardi,Bernardeschi,Belotti,Biglia,Baselli.Bonaventura) ultimul e caz pierdut ca nu am avut 7 milioane,cum nu am avut 15 ptr Radja dar am facut oferta de 45 vara asta sau 15 ptr Allan.
    Eu cred ca cel mai bun transfer e Frank,omul asta sigur va aduce mai multa munca si sudoare la antrenamente chiar daca nu-I vulpe tactica a la italiana.
    Nu am citit interviul lui Mancini dar cred ca trebuie uitat precum WM sau Gasp sau Benitez.si sa ne concentram pe munca lui Frank

    Reply
  3. MishuB

    Domnu Mancini joaca teatru.. sunt mai mult ca sigur ca stia ca va pleca de mai multa vreme. Toure e doar o scuza. A fost total neprofesionist lasanad echipa in halul in care e, cu pregatirea vorbind. Inca cred ca si-a taiat singur craca. Mai sus de o echipa ca Fiorentina nu vad sa mai prinda..

    @tutti66 nu sunt de aceeasi parere cu tine.Cred ca aveam nevoie de oameni ca Joao Mario si Candreva care sa aduca calitate in echipa.Insa iti dau dreptate ca se putea insista mai mult pe jucatori care joaca in Italia din doua motive:
    1. sunt deja adaptati la stilul din Serie A
    2. slabea foarte mult adversarii din campionat, asa cum a facut Juve.

    Ideal ar fi fost, ca pe lnaga cei 3 deja cumparati, sa fi intarit apararea, ma1 alse pe benzi. Nu am inteles de ce nu s-a insistat aici

    Frank deocamdata nu a realizat nimic. Si eu il agreez dar a preluat Interul intr-un dezastru lasat de predecesorul lui. Daca reuseste sa redreseze echipa, intr-adevar e antrenor.

    Forza Inter!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>