.
.

.

PLUSURI ŞI MINUSURI DUPĂ O VARĂ AGITATĂ


Mercato s-a încheiat, astfel că de acum până în ianuarie ne putem concentra exclusiv pe fotbal. Înainte de asta, profitând şi de pauza de meciuri internaţionale, e vremea să tragem şi câteva concluzii. Pe scurt, echipa care a încheiat sezonul precedent din Serie A pe locul 4 şi-a schimbat proprietarul, s-a despărţit de un antrenor mofturos şi căruia îi lipsea motivaţia, înlocuindu-l cu un tehnician în ascensiune, pregătit pentru o nouă provocare, şi s-a întărit cu jucători precum Ever Banega, Antonio Candreva, Joao Mario sau Gabriel “Gabigol” Barbosa, fără a fi sacrificat vreun nume important din lot. Teoretic, în ciuda începutului ezitant de campionat, sunt condiţii pentru îndeplinirea obiectivului.

Însă lucrurile nu sunt atât de simple. Mai ales când echipa despre care vorbim este Inter. Pentru fiecare plus din această vară, există un minus. Şi chiar dacă există motive pentru a fi optimişti, trebuie să fim foarte atenţi la aşteptările pe care le avem. Pentru asta, trebuie să punem în balanţă plusurile şi minusurile dintr-o vară extrem de agitată.

MINUSURI

Modul în care (nu) s-a făcut pregătirea. Una dintre explicaţiile pe care le-am auzit după ce Inter a luat un singur punct în primele două etape ale sezonului a fost că echipa se află în urmă cu pregătirea fizică. Până la un punct, e firesc. Mulţi nerazzurri au participat în această vară la Euro, Copa America sau Jocurile Olimpice şi au revenit mai târziu din vacanţă. Dar adevăratul motiv îl cunoaştem cu toţii. Războiul rece dintre conducerea clubului şi fostul antrenor, Roberto Mancini, a influenţat modul în care jucătorii s-au antrenat. În plus, ideea ca o parte a lotului să se pregătească în Statele Unite, iar o alta (formată în special din titulari) să rămână în Italia, cu puştii de la Primavera, nu a fost deloc strălucită, pentru a folosi un eufemism. Aşa s-a ajuns la prestaţii lamentabile şi înfrângeri umilitoare (1-4 cu Bayern, 1-6 cu Tottenham) în amicalele care ar fi trebuit să reprezinte teste pentru noua stagiune. De aici până la o atmosferă irespirabilă în jurul echipei nu a mai fost decât un pas, iar o schimbare pe bancă era inevitabilă.

Şi astfel ajungem la schimbarea târzie a antrenorului. Out Mancini, in Frank de Boer. Exceptând cazurile de forţă majoră, niciun club serios nu schimbă antrenorul cu mai puţin mai de două săptămâni înainte de startul sezonului. Pe de altă parte, să continui cu Mancini era un risc mai mare decât numirea unui tehnician aflat la prima experienţă în Italia şi care are o filosofie aproape complet opusă celei din “il calcio”. Conducerii i se poate reproşa faptul că a apelat prea mult la diplomaţie, în încercarea de a-l convinge pe Mancio să continue, deşi era evident că omul de pe bancă nu era deloc dispus să facă acelaşi lucru. Antrenorului i se pot reproşa mult mai multe. De exemplu, că s-a folosit de tactica pumnului în masă, în condiţiile în care venea după un sezon în care a ratat obiectivele impuse de club, deşi i s-a pus la dispoziţie aproape tot ce a cerut. Sau că nu a fost dispus să înţeleagă faptul că Inter a trecut printr-o schimbare extrem de importantă în această vară, iar lucrurile nu se puteau rezolva peste noapte. Privind retrospectiv, Mancini a fost nemulţumit de o conducere care şi-a arătat intenţia de a investi serios şi a dovedit că are resursele să o facă. Senzaţia e că nu a vrut să accepte explicaţiile care i s-au oferit şi a dorit ca totul să se facă aşa cum a cerut el. În acest punct, nu a mai fost loc de un alt compromis (sau armistiţiu, spuneţi-i cum vreţi), iar deznodmântul era unul singur. Din păcate, cel mai mult de pierdut a avut Inter.

 

Nu au venit un fundaş lateral şi un fundaş central. Inter a început sezonul cu perspectiva de a avea în Nagatomo cel mai bun fundaş lateral şi în Ranocchia prima variantă de înlocuire a lui Murillo sau a lui Miranda. Un gând cu care trebuie să trăim cel puţin până în ianuarie. În stânga a fost adus Caner Erkin, dar turcul a devenit prima “victimă” a lui Frank de Boer, care i-a transmis jucătorului de 27 de ani că nu intră în planurile sale, astfel că acesta a făcut stânga-mprejur şi s-a întors la Istanbul. De această dată, la Besiktas, după ce a trecut pe la Galatasaray şi Fenerbahce. Rămâne una dintre cele mai ciudate operaţiuni de mercato din istoria recentă a clubului. Transferul lui Cristian Ansaldi nu poate fi încă judecat în vreun fel, în condiţiile în care argentinianul care a impresionat anul trecut la Genoa s-a accidentat. De altfel, problemele medicale l-au măcinat de-a lungul întregii cariere şi l-au împiedicat să se transforme dintr-o mare promisiune într-o certitudine. Aşa se face că, în afară de mai sus amintitul Nagatomo, celelalte soluţii pentru postul de apărător de bandă sunt D’Ambrosio şi Santon, cel care a ratat trei transferuri în intersezon (Sunderland, Napoli, West Ham) din cauza faptului că nu a trecut testele medicale. Surprize pot să apară de la puştii Miangue, care a şi debutat de altfel, împotriva lui Palermo, sau Yao, unul dintre remarcaţii lui Crotone în campania care i-a adus în premieră pe calabrezi în Serie A. Ivorianul de 20 de ani reprezintă o variantă şi pentru centrul defensivei, alături de Andreolli, aflat încă în recuperare după accidentarea suferită în timpul împrumutului la Sevilla, sau Medel, care, la nevoie, poate juca şi acolo. Aşadar, din punct de vedere numeric, Inter este acoperită în aceste poziţii, dar calitatea lasă de dorit pentru o echipă cu pretenţii. Au existat zvonuri despre un posibil transfer al lui Caceres, rămas liber de contract după despărţirea de Juventus, sau, în ultimele ore din mercato, despre o revenire a lui Maicon, de asemenea fără echipă. Soluţii disperate mai curând şi, cu siguranţă, pe termen scurt, fără ca problemele să fi fost rezolvate.

Absenţa unor nume importante de pe lista UEFA. În momentul în care a semnat cu UEFA înţelegerea privind fair-play-ul financiar, una dintre prevederile pe care Inter şi le-a asumat a fost aceea de a înscrie pe lista pentru meciurile din Europa doar 22 de jucători. Însă principalul handicap este legat de obligaţia de a respecta echilibrul între suma încasată pe jucătorii plecaţi dintre cei care s-au aflat pe lista nerazzurrilor la ultima prezenţă în cupele europene, în sezonul 2014/15, şi cea cheltuită pe noile achiziţii. Concret, din lista trimisă la UEFA în urmă cu doi ani au dispărut Kovacic, Guarin, Hernanes, Kuzmanovic, Juan Jesus, Obi sau Dodo. Aceştia şi unii dintre tinerii crescuţi de club au fost vânduţi, iar Inter a obţinut în schimbul lor 90 de milioane de euro. Astfel, ei au putut fi înlocuiţi cu jucători a căror sumă totală de transfer să nu depăşească aceste 90 de milioane. Aşa s-a ajuns în situaţia ca nume precum Joao Mario, Gabigol, Kondogbia şi Jovetic să rămână în afara listei care a fost trimisă la forul european pentru participarea în acest sezon de Europa League.

Cel mai mult de suferit de pe urma acestei situaţii au Gabigol şi Jovetic. Brazilianului i-ar fi prins bine câteva jocuri în Europa, împotriva unor adversari nu foarte dificili, pentru a lua contact cu un fotbal diferit faţă de cel din America de Sud. În privinţa lui Jojo, lucrurile sunt ceva mai complicate, în sensul că muntenegreanul oricum nu va avea, probabil, foarte multe şanse în campionat, iar Europa League ar fi reprezentat ocazia de a prinde mai multe minute. În actualul context, “decarul” nerazzurrilor pare să fie doar un jucător la care se va apela numai în momentele de criză. De altfel, în ultimele zile din mercato, au existat discuţii despre un eventual împrumut al său la Fiorentina (care nu voia însă să plătească nimic şi nici să-şi asume vreo obligaţie) sau chiar la Milan. În orice caz, lotul trimis la UEFA este suficient de puternic pentru ca Inter să se califice fără probleme dintr-o grupă accesibilă, iar în februarie se pot face trei modificări în listă şi este de aşteptat ca situaţia să se prezinte altfel.

PLUSURI

Un mercato spectaculos. “Nu am vrut să cumpărăm mulţi jucători, dar cei cinci pe care i-am adus sunt excepţionali. În Ansaldi sperăm că am găsit un titular în apărare. Banega şi Joao Mario, la fel Gabigol şi Candreva pot deveni coloana vertebrală a echipei”, a declarat Erick Thohir. Probabil un entuziasm uşor exagerat din partea preşedintelui, dar cu siguranţă Inter a reuşit un mercato spectaculos. Atât din punct de vedere al sumelor investite, cât şi din punct de vedere al numelor aduse. Un câştigător de Europa League în ultimele două sezoane, un campion european, un campion olimpic şi unul dintre cei mai constanţi jucători italieni în ultimii ani au devenit nerazzurri în această vară. Iar Joao Mario şi Gabigol, loviturile date pe finalul perioadei de transferuri, a căror medie de vârstă este de aproape 22 de ani, reprezintă în mod clar investiţii nu doar pentru prezent, dar şi pentru viitor. Sigur că, aşa cum am remarcat şi mai sus, acest mercato este unul incomplet, din cauza faptului că apărarea a fost oarecum ignorată, dar asta nu înseamnă că, atunci când se trage linie, Inter nu iese întărită. În plus, un aspect care merită remarcat e că nicio nouă conducere nu se prezintă în faţa fanilor cu transferul unui fundaş. Nici măcar în Italia.

Nu a plecat niciun jucător important. Într-o vară în care Roma şi Napoli s-au văzut puse în situaţia de a-şi vinde cei mai buni jucători campioanei Juventus, Inter a reuşit să-şi păstreze toate piesele importante. Asta deşi am avut parte de mult mediatizatul caz Icardi şi despre infinitele discuţii legate de Brozovic, care la rândul său a cerut o creştere salarială (deşi nu la fel de vulgar ca purtătorul banderolei) şi care ar fi trebuit să plece pentru a finanţa o parte din achiziţiile făcute de club. Conducerea a gestionat bine ambele situaţii, iar cei doi rebeli au fost reduşi la tăcere şi urmează să semneze noi înţelegeri. Este posibil să se creeze un precedent periculos din acest punct de vedere, dar este şi un semnal de forţă dat de noii proprietari, care reuşesc să-şi impună punctul de vedere. Concluzia este una simplă: vor mai pleca jucători de la Inter, chiar şi dintre cei cu nume, dar asta se va întâmpla doar în condiţiile puse de club. Şi în orice caz, nu la rivale, aşa cum s-au convins Napoli şi Juventus. Adică aşa cum ar trebui să se întâmple la o echipă din elită.

”I cinesi” vor, pot şi fac. Aş putea să înşir multe ironii care s-au făcut la adresa noilor propietari ai Interului. Scepticismul e firesc până la punct, dar în acest caz s-a mers de multe prea departe. Asta în timp ce “i cinesi” fictivi de la AC Milan erau ridicaţi în slăvi. Până la urmă, s-a dovedit că Suning are ambiţia de a-i readuce pe nerazzurri în prim-plan, că are resursele pentru a face acest lucru şi că nu ezită să le folosească. Evident că nu toate problemele s-au rezolvat, dar nimeni se aştepta ca asta să se întâmple peste noapte. Până la urmă, clubul a fost preluat de scurt timp şi există angajamente anterioare care trebuie respectate. Chiar şi aşa, bilanţul primului mercato cu Suning la conducere este unul pozitiv. Iar senzaţia este că distracţia adevărată va începe abia din 2017.




5 thoughts on “PLUSURI ŞI MINUSURI DUPĂ O VARĂ AGITATĂ

  1. tutti66

    Asa am si eu impresia ca 2017 va fi startul intr-o nou era pentru Inter avem toate atu-urile pentru performanță.
    Si cum locul mecenatului e luat de globalizare,fiind in primul val cel putin in Italia par sa se deschida noi oportunitati pentru noi.

    Reply
  2. raz

    Mi se pare foarte inspirata propunerea lui WTF sa ne exprimam cum vedem echipa cu noile achizitii.

    Asadar:

    Portar: Handanovici

    Fundasi: D’ambrosio – Murillo – Miranda – Nagatomo ; Fundasii laterali mi se par clar punctul slab al echipei. Eu personal nu il vad pe Ansaldi titular pentru ca in amicale arata precum Montoya anul trecut: subtire rau pe faza defensiva.

    Mijlocasi: Joao Mario/Banega – Kondogbia – Brozovic ; Sper ca Frank sa vada pentru numele lui Dumnezeu ca acest Kondogbia este prin definitie mijocas defensiv. Daca Mancini avea fantezii cu el la mijlocul terenului nu inseamna ca acea este pozitia lui naturala in teren.

    Atacanti: Gabigol/Candreva – Icardi – Perisic;

    Ei haideti ca nu aratam asa de rau dragilor 🙂

    Reply
  3. MishuB

    Salutare,

    As indrazni sa spun ca De Boer va risca cu tineri pe benzi. Daca pe dreapta D’ Ambrosio pare ceva mai solid pe stanga il vad , incet , incet pe Miangue titular.

    Deci in aparare ar fi Handanovic – D’Ambrosio, Miranda , Murillo, Miangue cu Medel ca acoperire pt cei 2 centrali

    La mijloc, cred ca odata cu venirea lui Joao Mario va alege doar 3 jucatori.: Joao Mario, Banega, Kondogbia. Ma astept sa il vedem si pe Candreva din postura de mijlocas in banda si pe Medel ca acoperire in centru si mai ales folosit cand se va face rotatia jucatorilor.

    In atac Perisic – Icardi (Eder)- Gabigol(Candreva). Ma astept sa il mia vedem si pe Palacio din cand in cand.

    De la mijloc in sus aratam bine, pe hartie. Mai avem de lucrat la acomodare intre jucatori. cred ca tactica noastra va fi sa dam un gol mai mult ca adevrsarul acand in vedere apararea noastra.

    P.S. Personal as da benderola lui Handanovic si nu lui Icardi

    Forza Inter!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *