.
.

.

REVOLUŢIA LUI MANCINI. UN MERCATO DUPĂ CARE NU MAI EXISTĂ ALIBIURI


După ultimul meci din sezonul trecut, victoria cu 4-3 în faţa lui Empoli, Roberto Mancini a spus că şi-ar dori ca lotul să fie întărit cu opt sau nouă jucători. Mulţi au considerat că tehnicianul nerazzurrilor a glumit, mai ales că declaraţia a fost făcută cu zâmbetul pe buze. O astfel de revoluţie era inimaginabilă, mai ales la un club rămas în afara Europei şi deja pedepsit de UEFA pentru că nu a respectat fair-play-ul financiar. Şi totuşi, după cel mai agitat şi spectaculos mercato din ultimii ani, Mancio a primit zece transferuri, iar şapte dintre cei veniţi în această vară au devenit sau au şanse mari de a deveni titulari indiscutabili în noul Inter.

Image and video hosting by TinyPic

Martin Montoya, Alex Telles, Joao Miranda, Jeison Murillo, Geoffrey Kondogbia, Felipe Melo, Stevan Jovetic, Ivan Perisic, Jonathan Biabiany şi Adem Ljajic. Sunt cei 10 jucători care au venit la Inter în această vară. Un mix bun între tinereţe şi experienţă. Conducerea nerazzurrilor a reuşit să transfere jucători promiţători, cu un potenţial uriaş, precum Murillo sau Kondogbia, oameni cu experienţă şi care ştiu cum se câştigă trofee, cazul lui Miranda şi chiar al lui Melo, dar şi fotbalişti ce se apropie de vârsta la care se atinge maturitatea, categorie reprezentată de Jovetic şi Perisic. Pe hârtie, campania de achiziţii a Interului arată excelent, iar presa din Italia, în unanimitate practic, i-a acordat cea mai mare notă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Romei. Cât de meritată este această notă ne vor spune doar rezultatele, dar, deocamdată, puţini sunt cei care pot avea argumente împotriva lui Ausilio şi a conducerii.

Sigur, pentru ca Mancini să primească tot ceea ce şi-a dorit (şi din acest punct de vedere nu există dubii, iar antrenorul nu va avea vreun alibi în cazul în care nu-şi va îndeplini obiectivul) a fost nevoie şi de sacrificii. Vânzarea lui Kovacic la Real Madrid (altfel o adevărată lovitură din punct de vedere financiar) a împărţit fanii interişti în două tabere, modul în care a fost gestionată situaţia lui Shaqiri le-a lăsat unora un gust amar, iar favorul făcut rivalilor de la Juventus prin cedarea lui Hernanes într-un moment dificil pentru torinezi, care căutau cu disperare un jucător de profilul brazilianului, nu a fost privit cu ochi buni de unii dintre suporteri. Dar aceste mutări, şi altele minore, au permis conducerii să jongleze cu un buget care trebuie atent gestionat şi, în acelaşi timp, să-i pună la dispoziţie antrenorului un lot echilibrat şi puternic. Dincolo de părerile noastre, mai mult sau mai puţin subiective, rămân cifrele seci. Iar atunci când se trage linie, bilanţul este unul pozitiv. Inter s-a întărit, a încheiat acest mercato pe plus, iar lucrurile arată bine şi pentru viitor din punct de vedere economic.

Mai mult decât atât, unul dintre obiectivele declarate ale lui Erick Thohir, întinerirea lotului, a fost îndeplinit şi asta într-o manieră cât se poate de spectaculoasă. În noul sezon, Inter va avea cea mai scăzută medie de vârstă dintre toate echipele din Serie A, în condiţiile unui lot dintre cele mai competitive din Italia. Luigi Garlando a scris foarte bine în editorialul său din Gazzetta dello Sport: dacă Inter va redeveni o echipă mare, nu trebuie să uităm de munca depusă de-a lungul acestei veri de Piero Ausilio şi Marco Fassone.

Munca oficialilor s-a terminat, acum începe cea a lui Mancini şi a jucătorilor. Una, în cel mai bun caz, la fel de dificilă. În primul rând, pentru că nu este deloc uşor să faci lucrurile să meargă în condiţiile unei revoluţii la nivelul lotului aproape fără precedent (sezonul 2009/10 nu poate fi dat ca exemplu, pentru că atunci bazele succeselor care au urmat erau deja puse). În al doilea rând, pentru că presiunea este deja uriaşă. Fanii, şi nu fără argumente, nu concep încă un an fără Liga Campionilor. Aşteptările conducerii sunt aceleaşi. Mai mult decât atât, rivalele şi o parte a presei vorbesc despre faptul că Inter va lupta pentru Scudetto. Chiar şi Thohir a intrat în acest joc şi a vorbit despre posbilitatea ca nerazzurri să intre în cursa pentru titlu. Nu este exclus ca asta să se întâmple (să nu uităm, totuşi, că a lupta pentru titlu nu e acelaşi lucru cu a câştiga titlul), dar nu trebuie uitat că vorbim despre o echipă schimbată aproape complet faţă de stagiunea precedentă şi care este cea mai tânără din campionat. Locul 1 la finalul sezonului ar reprezenta un mic miracol.

La fel de adevărat este că cea mai sigură cale de a termina pe podium, adevăratul obiectiv al sezonului, este să încerci să câştigi titlul. Iar Mancini are acum la dispoziţie un lot suficient de puternic pentru a face acest lucru. Experienţa sa şi faptul că este cel mai titrat antrenor din Serie A ar trebui să reprezinte nişte plusuri pentru Inter. În mod cert, nu va mai avea alibiuri. A primit practic toate transferurile pe care le-a cerut, iar actualul grup de jucători îi oferă mai multe soluţii pentru primul 11.

Încă din sezonul trecut, prin declaraţii, dar şi prin diferite experimente pe care le-a făcut în alcătuirea echipei, Mancini a trimis semnale clare către conducere că îşi doreşte jucători pentru 4-2-3-1 şi/sau 4-3-3. În această vară i-a primit şi este de aşteptat ca încă de la meciul cu Milan să vedem un Inter într-un nou sistem, care să ia locul modulului 4-3-1-2, folosit în ultima parte a stagiunii precedente şi în primele două runde ale celei actuale. Rămân, însă, anumite semne de întrebare. Mancio pare tentat să treacă la 4-2-3-1, cu Melo şi Kondogbia în faţa apărării şi trio-ul ex-iugoslav Perisic-Jovetic-Ljajic în spatele lui Icardi, dar tehnicianul nerazzurrilor nu este convins că echipa îşi va păstra echilibrul şi că jucătorii vor reuşi să asimileze rapid această aşezare, mai ales în condiţiile în care nu a fost încercată aproape deloc în pregătiri.

Tocmai de aceea, în acest moment pare mult mai plauzibilă folosirea sistemului 4-3-3, prin sacrificarea lui Ljajic, care ar urma să fie înlocuit de unul dintre Medel, Brozovic şi Guarin, cu chilianul având prima şansă. Nu trebuie trecut uşor peste faptul că unul dintre preferaţii lui Mancini este Guarin, columbianul lipsind de foarte puţine ori din echipă sub conducerea actualului antrenor, iar atunci când s-a întâmplat la mijloc au fost mai curând probleme medicale. De asemenea, prin aducerea lui Ljajic, tehnicianul nerazzurrilor va putea jongla şi cu aşezarea ofensivă, unde acum există mai multe variante decât în trecut.

Pentru cei pasionaţi de acest aspect, o excelentă analiză privind soluţiile tactice pe care le are la dispoziţie Mancini a realizat zilele trecute Gazzetta dello Sport.

CONCLUZIE

Nu există mercato perfect (deşi cele din 1988 şi 2009 se apropie foarte mult de asta) sau mercato care să mulţumească pe toată lumea. La fel cum nu există verdicte definitive în august sau în septembrie. Adevăratele teste sunt cele din timpul sezonului oficial, iar notele se dau în mai-iunie. Dar pentru Inter, perioada de transferuri din această vară, cel puţin pe hârtie, este cea mai bună din ultimii şase ani. Atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere al jucătorilor care au fost aduşi. Rămâne ca rezultatele să confirme acest lucru.

O parte dintre cei veniţi deja au convins. Jovetic, în primul rând. Muntenegreanul a adus 6 puncte pentru Inter în primele două etape. Murillo şi Miranda au avut şi ei prestaţii apreciate în debutul sezonului şi au arătat că formează deja un cuplu solid în centrul apărării, chiar dacă evoluează împreună de puţin timp. Kondogbia nu a entuziasmat, aşa cum probabil se aşteaptă de la un jucător de 30 de milioane de euro, dar calităţile sale sunt evidente şi este doar o problemă de timp până când va deveni una dintre piesele fundamentale ale echipei.

Biabiany are o situaţie mai specială şi abia din primăvară ne vom da seama exact cât de folositor poate fi. Perisic, Melo, Telles şi Ljajic nu au apucat încă să debuteze, venind pe ultima sută a perioadei de transferuri, dar cu toţii au fost aduşi la solicitarea lui Mancini, care fie a lucrat în trecut cu ei, fie a identificat anumite calităţi care pot aduce plusuri echipei. Până acum, singurul eşec din mercato pare să fie Montoya, care a dezamăgit de fiecare dată când a fost folosit. După cum spuneam: nu există mercato perfect. Dar adevărata miză o reprezintă obţinerea rezultatelor dorite de toată lumea.




5 thoughts on “REVOLUŢIA LUI MANCINI. UN MERCATO DUPĂ CARE NU MAI EXISTĂ ALIBIURI

  1. inter4ever

    un singur regret am: prin vânzările lui Kovacic (mai ales) şi Shaqiri, am rămas fără pic de fantezie de la mijloc în sus! avem multă, foarte multă forţă, dar fantezie doar Jovetic poa’ să ofere, cât de cât; în rest, inspiraţie pt Manicini să fie, deşi eu nu prea cred!!!, că lotul e clar că-i cel mai valoros de la cel din 2010 încoace

    Reply
    1. Ylthior

      Și Ljajic și Perisic sunt jucători creativi și de calitate, mijlocul e important să fie puternic, cu jucători ca Melo, Kondogbia, Medel, Guarin (care a fost destul de inspirat cotra lui Carpi) etc.
      Sunt mulțumit de această perioadă de transferuri. Cedarea lui Kovacic a fost necesară din punct de vedere financiar, iar acum echipa este de o calitate clar superioară celei de anul trecut. Individual avem jucatori fenomenali, dar important e sa vedem cum joaca in echipa. Să speram ca vor fi cât mai în formă și lipsiți de accidentări.
      Acum hai sa castigam derby-ul!! Forza Inter!

      Reply
  2. tutti66

    Eu pe Kovacici nu-l vad de Real,dar noh e doar parerea mea.
    Oare peste 2 ani daca rezista atat la Madrid,Galiani il transfera la Milan ? ca precedent avem destule.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *