.
.

.

TOP 5 MECIURI INTER – SAMPDORIA LA MILANO


1'

Deşi Sampdoria este cel mai tânăr club din Serie A, duelurile dintre genovezi şi Inter fac parte din lista clasicelor din il calcio. Asta deşi au fost o singură dată rivale în lupta pentru Scudetto, în istoricul sezon 1990/91, la finalul căruia i blucerchiati au cucerit unicul lor titlu. Nu a fost, însă, nevoie să se dezvolte o rivalitate pentru ca acest meci să devină unul special, odată cu trecerea timpului. Un Inter – Samp nu a fost niciodată banal. Întâlnirile dintre cele două echipe au oferit mereu multe goluri, spectacol, dramatism şi au dat naştere la momente memorabile. Şi asta încă de la început. O dovadă în acest sens este că abia după şase ani (februarie 1947 – mai 1953) şi 14 meciuri de la primul joc oficial dintre ele s-a înregistrat primul 0-0 din istoria confruntărilor directe. În acea serie, s-au marcat nu mai puţin de 54 de goluri, adică o medie de aproape 4 pe meci (3,85).

Tocmai de aceea, un top al celor mai spectaculoase dueluri dintre Inter şi Sampdoria este binevenit. Am ales cinci meciuri disputate la Milano şi, ca să nu se supere nimeni, o să avem câte două victorii de fiecare parte şi o remiză.

5. Inter – Sampdoria 7-1 (sezonul 1955/56) – Într-un sezon dominat autoritar de Fiorentina, nerazzurrilor nu le-a rămas decât să lupte pentru locul 2 cu rivalii de la Milan. Au terminat pe 3, în ciuda victoriei categorice obţinute în etapa a 24-a în faţa Sampdoriei. Nu a fost scorul campionatului (Napoli a învins Pro Patria cu 8-1, în etapa a cincea), dar rămâne cea mai clară victorie a Interului pe San Siro în duelurile cu Samp. Meciul a reprezentat cântecul de lebădă al lui Gino Armano, care avea să plece la finalul stagiunii, după opt ani petrecuţi la Milano. Atacantul care a făcut parte dintr-o linie ofensivă extraordinară, alături de Benito Lorenzi, Lennart Skoglund şi Istvan Nyers, a reuşit un hat-trick, fiind cel care a deschis şi închis tabela. Rezultatul a fost o surpriză prin proporţiile scorului. Doria nu era deloc o echipă rea şi avea să încheie sezonul pe locul 7, la doar 4 puncte în spatele Interului.

Un an mai târziu, când, culmea!, cele două echipe au terminat la egalitate de puncte, genovezii au suferit o nouă corecţie la Milano. “Doar” 6-1 de această dată.

4. Inter – Sampdoria 4-4 (sezonul 1971/72) – Un alt meci cu opt goluri, un alt interist care a reuşit un hat-trick, dar un alt deznodământ. Inter, deţinătoare a titlului, dar intrată deja pe o pantă descendentă, a condus cu 3-1 şi 4-2, graţie celor trei goluri ale lui Boninsegna (două dintre ele din penalty) şi a reuşitei lui Corso, dar nu şi-a putut păstra avantajul, fiind egalată pe final. Marcello Lippi i-a readus pe genovezi în joc, iar Luis Suarez (da, acel Luis Suarez) a egalat din penalty. Finala Cupei Campionilor jucată în acea stagiune şi pierdută fără drept de apel în faţa marelui Ajax al lui Cruyff a fost ultima performanţă a unei generaţii de excepţie, rămasă în istorie ca “Il Grande Inter”. Fanii au aşteptat până în 1978 câştigarea unui alt trofeu (Cupa Italiei), urmată doi ani mai târziu de un nou Scudetto.

3. Inter – Sampdoria 3-4 (sezonul 1996/97) – Un meci simbol pentru inconstanţa nerazzurrilor din anii ’90. După ce Montella a deschis scorul pentru genovezi, Branca şi Berti au întors rezultatul până la pauză, apoi, în startul părţii a doua, acelaşi Branca a făcut “dubla” şi părea să fi înlăturat orice emoţie în privinţa învingătoarei. Montella a marcat la rândul său pentru a doua oară, cu jumătate de oră înainte de final, dar Inter continua să aibă jocul sub control. Degeaba, însă. Franceschetti a egalat norocos în minutul 83, pentru ca cinci minute mai târziu, Mancini să completeze revenirea de senzaţie a oaspeţilor, care au obţinut astfel a doua victorie consecutivă pe Meazza, după un 2-0 în sezonul precedent, consfinţit de o altă “doppietta”, cea a lui Chiesa. Ambele echipe au terminat pe loc de cupă europeană la finalul acelei ediţii de campionat, însă au urmat traiectorii complet diferite. Inter, învinsă de Schalke în finala Cupei UEFA în acel sezon, după loviturile de departajare, se pregătea să intre în “era Ronaldo”. De cealaltă parte, Sampdoria avea să se despartă, după 15 ani, de Roberto Mancini, unul dintre simbolurile titlului cucerit în 1991. Ceea ce ne duce la următoarea poziţie din top. Înainte de asta, însă…

2. Inter – Sampdoria 0-2 (sezonul 1990/91) – Primul 5 mai al Interului. Nu la fel de dramatic ca în 2002, dar cu acelaşi rezultat – o înfrângere care a însemnat pierderea titlului. Un meci greu de explicat. Pentru că Inter a dominat practic din primul până în ultimul minut, însă Pagliuca a făcut probabil meciul carierei, reuşind să apere inclusiv un penalty, executat de Matthaus (tocmai el!), iar Dossena şi Vialli au dat lovitura pe contraatac. Întreaga poveste a acelei partide o puteţi citi AICI.

1. Inter – Sampdoria 3-2 (sezonul 2004/05) – O victorie istorică, într-un sezon al remizelor. Pazza Inter at his best! Şi Recoba. Mult Recoba!

Sursa foto: gazzetta.it




2 thoughts on “TOP 5 MECIURI INTER – SAMPDORIA LA MILANO

  1. Daniel

    Am sperat aseara degeaba la un final ca cel oferit de Recoba acum 13 ani la care am fost martor.
    Stiam ca sper degeaba, dar mi-as fi dorit ca istoria sa se repete.
    Dar, poate alta data si cu alti jucatori.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>