.
.

.

TREI AMINTIRI CU IVAN RAMIRO CORDOBA


Ivan Ramiro Cordoba, unul dintre cei mai buni fundaşi care au evoluat vreodată la Inter, împlineşte, astăzi, 40 de ani. Columbianul a fost nerazzurro mai mult de un deceniu, iar în această perioadă a câştigat tot ce se poate şi şi-a construit statutul de legendă la unul dintre marile cluburi ale lumii. Deloc întâmplător, a devenit al doilea căpitan al echipei, purtând banderola în absenţa celui care i-a fost nu doar coechipier, ci şi un foarte bun prieten, Javier Zanetti.

Sigur că, dintr-o astfel de carieră, e dificil să alegi doar trei momente reprezentative, dar cele asupra cărora m-am oprit sunt, din anumite motive, preferatele mele atunci când vine vorba despre “Cafe Colombia”.

Image and video hosting by TinyPic

PREZENTAREA – Ştiţi cu toţii poza. Cordoba şi Mutu, tineri şi abia transferaţi la Inter, sunt fotografiaţi cu noile lor tricouri. La acel moment, începutul anului 2000 adică, noi românii nu prea ştiam foarte multe despre fundaşul adus de la San Lorenzo. Pentru cei mai mulţi dintre noi, columbianul era cel prezentat alături de Mutu. S-a dovedit exact invers. Pentru că românul a rămas doar o jumătate de sezon la Milano, înainte de a pleca să-şi construiască o carieră cu urcuşuri şi coborâşuri în alte părţi.

În schimb, “necunoscutul” columbian a rămas la club mai mult de 10 ani, a cucerit trofee şi a devenit un idol pentru fani. Acum, privind retrospectiv şi ştiind tot ce ştim despre el, lucrurile au decurs normal şi conform aşteptărilor. Cordoba era încă de atunci un jucător muncitor şi serios, care avusese succes atât la Atletico Nacional, cât şi la San Lorenzo şi era deja un nume obişnuit în naţionala Columbiei, pentru care îşi făcuse debutul încă din 1997.

Meritul de a-l fi adus la Inter este al lui Massimo Moratti. A povestit chiar Cordoba, într-un interviu mai vechi: “El e cel care m-a dorit la echipă. Pe lângă faptul că e un domn, e şi un mare expert. Urmărea toate casetele video cu meciuri din campionatele sud-americane şi, astfel, când Lippi i-a cerut un fundaş central, a venit să mă ia de la San Lorenzo“. Atât de simplu poţi face rost de o legendă.

Primul gol marcat de Cordoba la Inter (vs. Lecce, Cupa Italiei 2000/01)

Primul gol în Serie A (vs. Piacenza, sezonul 2001/02)

CĂPITAN ÎN FINALA CUPEI ITALIEI 2005 – La finalul sezonului 2004/05, Inter punea capăt unei perioade de şapte ani fără trofeu, cucerind Cupa Italiei, competiţie câştigată ultima oară în 1982. A fost, totodată, începutul celei mai de succes perioade din istoria clubului, care a culminat cu victoriile senzaţionale din 2010. În absenţa lui Zanetti, plecat la naţionala Argentinei, Cordoba a purtat banderola, iar din postura de căpitan a fost cel care a ridicat primul deasupra capului trofeul atât de râvnit, la sfârşitul meciului retur din finala cu AS Roma, decis de golul fantastic din lovitură liberă al lui Sinisa Mihajlovic. Un moment care, cu siguranţă, a rămas memorabil nu doar pentru club, ci şi pentru puternicul apărător sud-american.

Inter tocmai redescoperise gustul succesului, pe care avea să-l simtă de nenumărate ori în anii următori, mai intens decât orice altă echipă din Italia. “Încă îmi amintesc bucuria lui Giacinto Facchetti după câştigarea Cupei din 2005. Erau 7 ani de când Inter nu mai câştigase nimic“, a rememorat Cordoba prima sa victorie în nerazzurro.

VICTORIE ÎN DERBY LA ULTIMUL MECI – Ultimul meci pe care Ivan Cordoba l-a jucat la Inter a fost un Derby della Madonnina, în etapa a 37-a din sezonul 2011/12. Nu a fost orice fel de derby, ci unul spectaculos, probabil ultimul clasic din lunga istorie a duelurilor dintre cele două milaneze. Columbianul a intrat pe teren cu şase minute înainte de final, la scorul de 3-2 în favoarea nerazzurilor, când l-a înlocuit pe Sneijder, şi a primit un meritat standing ovation din partea unui Meazza arhiplin.

Dar asta nu a fost tot. Şi nu mă refer la mica festivitate de care Cordoba a avut parte înainte de începutul meciului. Nu mă refer nici la faptul că Milito i-a dedicat unul dintre cele trei goluri înscrise în acea seară. Mă refer la faptul că a avut parte de satisfacţia de a prinde pe teren reuşita incredibilă a lui Maicon, care a închis practic meciul.

Victorie entuziasmantă în faţa marii rivale, consfinţită de un gol de poveste, la ultima partidă oficială a carierei. Cordoba a meritat toate lucrurile bune care i s-au întâmplat. Şi nu doar în acea seară.




One thought on “TREI AMINTIRI CU IVAN RAMIRO CORDOBA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>