.
.

.

UN HAOS GENERAL ŞI UN SINGUR CAP LIMPEDE


Cine a discutat cu mine măcar 5 minute despre fotbal sau cine citeşte acest blog de ceva vreme ştie deja că nu sunt genul care să dau atenţie tuturor zvonurilor lansate de presa din Italia. Ba din contră, am poate prostul obicei de a le lua un pic de sus şi de a nu rata nicio ocazie de a le ironiza. Însă în contextul ultimelor evenimente de la Inter, nu prea poţi rămâne indiferent atunci când, într-o dimineaţă, răsfoieşti ziarele şi vezi aşa ceva:

Sigur că, în stilul lor caracteristic, jurnaliştii italieni au dat serios în ele, cum se spune. De exemplu, e amuzant dialogul Mancini-Thohir publicat de Corriere dello Sport. În sensul că aş fi foarte curios să ştiu cum au aflat băieţii ce şi cum s-a discutat la o întâlnire cu uşile închise, dar de câteva luni nu reuşesc să ne spună cine sunt faimoşii “i cinesi” care ar urma să preia Milanul, de exemplu. Aţi înţeles ideea, sunt convins. Cu toate acestea, tensiunea şi haosul de la Inter nu pot fi negate, iar modul în care nemulţumiţii se comportă lasă mult de dorit. Chiar şi un copil de clasa a doua pus să facă o compunere despre vara agitată a nerazzurrilor ar începe cu “în această poveste este vorba despre o soţie cu pretenţii de Jerry Maguire, un antrenor care mai are puţin să se pună în fund în centrul terenului de pe Meazza şi să înceapă să dea isteric din mâini şi din picioare în timp ce lacrimi uriaşe îi sar din ochii care tânjesc după un mijlocaş ivorian trecut bine de tot de 30 de ani şi nişte proprietari de pe alt continet care încă întârzie să-şi facă simţită prezenţa“. Şi totuşi, în tot acest tablou sumbru, a apărut şi un cap limpede. La momentul actual, e mai mult decât nimic.

Să le luăm, însă, pe rând.

Cazul Icardi – După o perioadă de linişte aparentă, ieri a revenit în prim-plan posibila plecare a lui Icardi. De această dată, a fost vorba despre ceva concret. Oficialii lui Napoli, în frunte cu preşedintele Aurelio De Laurentiis, s-au întâlnit la Verona cu un intermediar al atacantului interist, în timp ce soţia-agent a urmărit discuţiile din biroul ei de la Milano, după cum a binevoit să ne informeze pe contul său de Twitter. Vicecampioana ultimei ediţii din Serie A i-ar fi propus argentinianului de 23 de ani un contract care i-ar putea aduce aproape 10 milioane de euro anual (salariu, bonusuri şi drepturi de imagine). În plus, reprezentanţii clubului din sudul Italiei au acceptat introducerea unei clauze de reziliere în valoare de 90 de milioane de euro.

Partea amuzantă vine abia când discutăm despre prima propunere pe care Napoli a făcut-o Interului. Iniţial, s-a vorbit despre 40-42 de milioane de euro. În ediţia sa de astăzi, Gazzetta dello Sport scrie că ADL pune pe masă 37 de milioane de euro. În aceste condiţii, nici nu merită să vorbim despre eventuale negocieri între cluburi.

În orice caz, comportamentul lui Icardi, care ia în calcul o ofertă de la Napoli în calitate de căpitan la Inter, este dezamăgitor. Deşi calităţile sale fotbalistice sunt indiscutabile şi îl pot face cel mai bun atacant din lume, iar înlocuirea lui ar fi o misiune practic imposibilă (mai ales în acest moment), vânzarea sa ar putea fi un lucru bun. În special dacă se va face în termenii impuşi de oficialii nerazzurri şi de preferat nu la o rivală. În cazul în care argentinianul va continua totuşi pe Meazza, cred că nu ar mai trebui să poarte banderola care în trecut le-a aparţinut unor oameni ca Giacinto, Bergomi sau Zanetti.

Iar faptul că totul s-a petrecut la doar câteva zile după ce Icardi jura dragoste Interului face ca lucrurile să fie şi mai grave.

Cazul Mancini – Aici vorbim despre ceva cronic, fără îndoială. Mancio a făcut pe nemulţumitul şi a căutat de cele mai multe ori vinovaţi în altă parte şi când a controlat aproape totul în club. Imaginaţi-vă cum se poate dezlănţui acum. De fapt, avem deja o imagine.

Antrenorul se comportă ca şi cum faptul că Inter are mâinile legate şi în această perioadă de mercato reprezintă o noutate. În condiţiile în care vine după un sezon în care a ratat obiectivul impus de club, deşi i s-a pus la dispoziţie tot ce a cerut (e adevărat, mai puţin marea obsesie Yaya Toure), ar trebui să fie mai rezervat în solicitările pe care le face conducerii şi să se concentreze mai mult pe ceea ce are de făcut. Până la urmă, Inter nu a pierdut vreun jucător important şi a adus trei fotbalişti utili fără a cheltui vreun ban, în timp ce principalele rivale la un loc de Liga Campionilor, Napoli şi Roma, şi-au vândut golgheterul, respectiv cel mai bun mijlocaş la Juventus.

Nu e nimic greşit în a discuta, chiar şi mai aprins, cu şefii şi de a-i convinge de nevoia de a întări echipa. Nici prezentarea unor profiluri de jucători care ar putea ajuta la îndeplinirea obiectivului nu strică. Dar să baţi cu pumnul în masă în condiţiile în care vii după un loc 8 şi un loc 4 nu este decât o dovadă de obtuzitate. Sau de lipsă a legăturii cu realitatea. Sincer, nu ştiu care dintre cele două e mai rea.

Anticipând oarecum ceea ce vom discuta mai jos, Piero Ausilio a confirmat negocierile cu Lazio pentru Antonio Candreva. În acest punct, nici discursul legat de faptul că noii proprietari preferă să mizeze pe tineri, deşi Mancini vrea jucători experimentaţi, nu prea mai stă în picioare. Pentru că, să nu uităm, niciunul dintre cei trei veniţi deja – Banega, Ansaldi, Erkin – nu are mai puţin de 27 de ani. Astfel că, cel mai probabil, marea nemulţumire a omului de pe bancă este faptul că nu i s-a oferit prelungirea actualului contract, valabil până vara viitoare. Un lucru pe care, însă, trebuie să-l merite. Până acum nu e cazul.

Dar faptul că o posibilă prelungire a contractului lui Mancini nu se numără printre priorităţile clubului în această vară era deja cunoscut. O ştia şi tehnicianul de 51 de ani, la fel cum ştia şi limitele impuse de FPF în perioada de mercato. Nu sunt lucruri pe care le-a aflat ieri. Dacă era nemulţumit, ar fi trebuit să plece în mai sau în iunie, nu acum. Ceea ce mă face să cred că totul e doar o strategie de a forţa mâna conducerii. S-ar putea, însă, să se păcălească. Iar o despărţire de Inter în acest moment, în acest mod, i-ar face mai mult rău. Nimeni nu se va grăbi să angajeze foarte curând un antrenor dificil venit după două sezoane dezamăgitoare.

Cazul noilor proprietari – Deşi cea mai mică parte, “i cinesi” au şi ei o vină pentru toată această tensiune care s-a acumulat la echipă. Sigur, nu a trecut nicio lună de când au preluat oficial clubul, iar într-un timp atât de scurt nu se pot face foarte multe. Dar noii proprietari ar fi trebuit să aibă în permanenţă un om de legătură cu cei din conducere şi cu antrenorul. Să existe un dialog constant, prin care orice problemă să fie discutată imediat. Nici un consilier care să le explice şefilor din China care e treaba cu fotbalul italian în general şi cu Inter în special nu ar fi stricat.

Lucrurile s-ar putea lămuri, totuşi, în această săptămână, când conducerea clubului se va reuni în Statele Unite şi se vor discuta toate problemele.

Capul limpede – În toată această nebunie, azi a apărut Piero Ausilio. Directorul sportiv al nerazzurrilor a avut un discurs echilibrat, fără a trăda vreo emoţie, şi a vorbit relaxat despre toate subiectele arzătoare, de la mercato până la nemulţumirile lui Mancini.

Poate unora nu li se pare mare lucru, dar trebuie spus că Ausilio este, într-un fel, în aceeaşi situaţie ca Mancini – mai are un singur an de contract, iar noua conducere nu îi lasă foarte mult spaţiu de manevră în mercato. Cu toate acestea, nu se isterizează şi reuşeşte să ofere senzaţia că, în cele din urmă, totul va fi bine. Iar în atmosfera tensionată din ultimele zile, fanul interist are nevoie să se agaţe de orice amănunt mărunt pentru a putea rămâne optimist.




4 thoughts on “UN HAOS GENERAL ŞI UN SINGUR CAP LIMPEDE

  1. tutti66

    Sigur nu iese fum fara un mic foc.
    Chinezi gresesc daca-l lasa pe Icardi sa plece in Italia,poate 60-70 din afara,fotbalist extraordinar cu capricii mari si nevasta cu capricii si mai mari.
    Roberto pare sictirit de antrenorat si echipa pare sa urmeze acelasi traseu dpdv tactic ca si anul trecut,acelasi joc fad rezolvat de o miscare geniala a unui jucator.Roma nu avea nici o sansa sa castige un campionat cu Doumbia si Sadiq,asa si noi cu Nagatomo si Biabiani.
    Chinezi au prins un pont cu imprumutarea jucatorilor lor la Inter,pacat ca un pic tarziu si nu a iesit Joao Mario,dar ce ma surprinde Thohir de ce nu a facut acelasi lucru cu echipa din MLS mai ales ca se stia de precedentul cu Lampard,inclin sa cred ca e doar in businessman vorba lui Raiola.

    Reply
  2. Ibrahim

    Vremuri tulburi…e si mai dureros faptul ca altii aduc jucatori de valoare si noi stam si dormim. Noua conducere pana acum nu are nicio treaba

    Reply
  3. inter4ever

    Felicitări pt analiza obiectivă si lucidă! Că Mancini mă confirmă, ca să spun asa, nu mă încântă; faptul că se dovedește încă o dată un plângăcios încrezut nu pune decât bomboana pe coliva Interului! :( cred totuși că mai vinovată e fosta conducere: l-au lăsat pe Mancio să facă ce vrea, n-au înțeles că un asemenea club nu se poate conduce din Indonezia, n-au intervenit dur la echipă când situația o impunea, etc, etc; despre actuala conducere, nu prea am ce spune, oare chiar există? :)))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>