.
.

.

ATALANTA – INTER 1-4. CRONICA MECIULUI


Niciun jucător nu poate câştiga un meci de unul singur. Probabil că e adevărat, dar încercaţi să-i spuneţi asta lui Guarin, după partida de la Bergamo.

Un teren neprietenos, pe care Inter nu mai câştigase din 2008. Un sezon în care inconstanţa a fost cuvântul de ordine (Inter nu mai legase două victorii la rând în campionat din octombrie). O absenţă de ultim moment a golgheterului, Icardi fiind nevoit să declare forfait, din cauza unor probleme stomacale. Şi, cum ar spune un personaj de tristă amintire, a început să şi plouă, ceea ce punea în pericol starea unui gazon oricum departe de a fi perfect. Şi totuşi, într-un astfel de context, squadra lui Mancini a luat toate punctele la Bergamo şi a făcut-o într-o manieră categorică.

Meritul principal îi aparţine lui Fredy Guarin. Columbianul şi-a descoperit varianta fenomen şi a avut o prestaţie perfectă. A scos penalty-ul prin care Shaqiri a deschis scorul, a reuşit prima sa dublă în Serie A şi şi-a încheiat reprezentaţia de gală printr-un assist servit lui Palacio, care a stabilit scorul final. Din decembrie 2013 nu mai reuşise sud-americanul să marcheze în două meciuri consecutive de campionat. Mai mult decât atât, într-un fel sau altul, a fost implicat în toate cele şapte goluri înscrise de nerazzurri în ultimele două etape. Indiscutabil, el este emblema renaşterii Interului. Însă, atât el, cât şi restul colegilor săi, trebuie să confirme şi în perioada următoare. Liniştea adusă de victoriile cu Palermo şi Atalanta este fragilă şi orice pas greşit , mai ales pe fondul unui entuziasm care ar putea să nu fie bine gestionat, riscă să anuleze aceste rezultate foarte bune.

Prin ultimele evoluţii, Guarin s-a transformat dintr-un jucător criticat aproape de fiecare dată în omul momentului în Serie A. Încrederea lui Mancini a fost fundamentală, însă, în acelaşi timp, sistemul adoptat în ultima vreme, 4-3-1-2, care poate deveni uşor un 4-3-3, pare să i se potrivească de minune. Nu este deloc întâmplător că acelaşi 4-3-3 este modulul care i-a permis să dea cel mai bun randament şi sub conducerea lui Villas Boas, la Porto. Ajutat şi de creşterea importantă a lui Medel şi de surpriza plăcută numită Brozovic (adevărata lovitură de mercato?), Guaro nu mai are la fel de multe responsabilităţi din punct de vedere defensiv şi poate avea un impact devastator în ofensivă, aşa cum s-a întâmplat la Bergamo.

Prestaţia la superlativ a columbianului nu trebuie să ne facă să închidem ochii la aspectele negative. În ciuda golului marcat de Palacio, atacul a fost practic inexistent pe Atleti Azzurri d’Italia, în condiţiile absenţei lui Icardi. Probabil că Maurito ar fi profitat mai mult de jocul solid al lui Guarin şi Shaqiri decât au făcut-o Palacio şi Podolski, ambii ieşiţi din formă, din motive diferite. De asemenea, căderea inexplicabilă a nerazzurrilor de la mijlocul primei reprize şi nesiguranţa arătată din nou de cuplul central de fundaşi Ranocchia-Juan Jesus sunt motive de îngrijorare şi aspecte asupra cărora Mancini trebuie să lucreze în perioada următoare. Evident că eliminarea lui Benalouane, din debutul părţii a doua, a făcut ca misiunea interiştilor să fie mai uşoară, dar senzaţia este că echipa continuă să progreseze şi că deznodământul ar fi fost acelaşi.

Inter a început cum nu se poate mai bine meciul de la Bergamo. La prima intrare în careu, Guarin a obţinut un penalty, în urma unui duel cu Bellini, iar Shaqiri a transformat cu emoţii pentru 1-0. Golul venit rapid ar fi trebuit să ofere linişte nerazzurrilor, dar dezinvoltura pe care o aşteptam în continuare nu a existat. Atalanta a replicat nervos, iar Pinilla a ratat incredibil din doi metri, după un contraatac pornit de la o pasă superbă a lui Cigarini.

Băieţii lui Mancini nu au înţeles avertismentul şi, la următoarea ocazie, Maxi Moralez a egalat cu un şut din interiorul careului. O fază la care Ranocchia, învins mult prea uşor în duelul aerian cu Pinilla, şi Juan Jesus, cu un marcaj mult prea larg, sunt vinovaţi în aceeaşi măsură. Bergamo părea din nou un tabu de netrecut pentru Inter. Dar, în cel mai dificil moment al meciului, Guarin a făcut 2-1, cu o execuţie superbă din afara careului, stabilind scorul pauzei.

Frustrarea gazdelor a ieşit la iveală în startul părţii scunde. Benalouane a intervenit mult prea energic asupra lui Palacio în marginea terenului şi a primit, meritat, cartonaşul galben. Fundaşul lui Colantuono, despre care s-a scris insistent că s-ar fi aflat pe lista Interului în perioada de mercato din ianuarie, a comentat la fel de inutil cum a faultat şi a primit imediat al doilea avertisment, fiind eliminat. Peste mai puţin de 10 minute, Guarin a făcut dubla, cu un alt şut splendid de la distanţă, de această dată cu dreptul, şi a închis practic meciul. A fost al cincilea gol al columbianului în actuala ediţie de campionat, un record personal în Serie A. În precedentele două stagiuni, se oprise la 4.

Cun un avantaj solid şi om în plus pe teren, Mancini l-a introdus pe Kovacic în locul lui Shaqiri. Croatul, trimis pe bancă de ultimele evoluţii ale unui linii de mijloc tot mai solide şi mai omogene, a înţeles că trebuie să muncească serios pentru a-şi recâştiga locul printre titulari. Decarul nerazzurrilor a intrat bine în meci, nu s-a mai complicat inutil şi s-a aflat la originea unor faze interesante. Cu toate acestea, tot Guarin a luat prim-planul, cu assistul pentru Palacio, care a stabilit rezultul final şi cu ajutorul lui Stendardo.

După şapte ani, Mancini o face din nou pe Inter să câştige pe terenul Atalantei. Atunci, protagonist a fost un alt jucător care nu a reuşit mereu să se exprime la potenţialul său maxim, Mario Balotelli. La fel ca şi capriciosul atacant al lui Liverpool, Guarin are un feeling special cu actualul tehnician al nerazzurrilor. Chestiune de încredere. Aceeaşi încredere pe care Mancio o cerea din partea fanilor, după eliminarea dureroasă din Cupa Italiei. În ambele cazuri, încrederea începe să-şi arate roadele.

VIDEO: Atalanta – INTER 1-4 (M. Moralez 27 /Shaqiri 2 pen, Guarin 37, 63, Palacio 73)

Inter: Handanovic – Campagnaro, Ranocchia, Juan Jesus, Santon – Guarin, Medel, Brozovic (Kuzmanovic 82) – Shaqiri (Kovacic 68) – Podolski, Palacio (Hernanes 76)

Atalanta: Sportiello – A. Masiello, Stendardo, Benalouane, Bellini – Zappacosta, Cigarini (Emanuelson 75), Carmona, Gomez (Baselli 58) – Moralez (Denis 46) – Pinilla




3 thoughts on “ATALANTA – INTER 1-4. CRONICA MECIULUI

  1. seby

    Nush ce’as mai putea adauga celor scrise, poate doar un sincer BRAVO baietilor care mi-au adus o mare bucurie strividu-i pe antipaticii de serviciu. Guarin a dat proba nr 1 a talentului sau dar tot nu ma relaxez in privinta lui si in continuare sunt sceptic si ma intreb cat va tine.Problema mai mare decat cei 2 fundasi centrali nescoliti pana la capat parca a fost tandemul Palacio-Podolski, desi mai sunt etape bune cred ca clubul trebuie sa scape de ei din vara, panta lor descendenta e evidenta, ei nu mai pot la nivelul asta.

    Ah, penaltyu ala, cam fortat asa, a facut Guarin tot ce-a putut 😀

    Reply
  2. MishuB

    Salutare,

    Un meci important pt moral. Cred ca vom aborda cu alta mentalitate si meciul de joi cu Celtic si cel cu Cagliari Aveam nevoie de asa ceva. A fost un meci bun ,dar nu stralucit. Oarecum penalty-ul primit devreme si eliminarea au mai mascat din greselile noastre, mai ales cele din aparare. Ranocchia e de-a dreptul incedibil cateodata sau mai bine zis e de-a stangul…. Juan il copie in multe momente.

    Nu stiu ce o sa ne facem daca Guarin revine la vechiurile obiceiuri. Sper sa ma contrazica. Inca nu am inredere suta la suta ca poate sa faca meciuri bune sau foarte bune de fiecare data.

    In rest, asteptam cu nerabdare urmatoarele meciuri, cu victorie sper!! 🙂

    Forza inter!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *