.
.

.

CAGLIARI – INTER 1-2. CRONICA MECIULUI


Aproape doi ani şi jumătate fără trei victorii consecutive în campionat reprezintă o eternitate pentru o echipă de talia Interului. După ce mult timp am fost obligaţi să numărăm recordurile negative, se pare că nerazzurri au dat definitiv pagina şi au intrat într-o perioadă în care tabuurile sunt lăsate în urmă. După succesul de la Bergamo (primul în şapte ani) a venit şi al treilea meci câştigat la rând în Serie A.

Normalitatea nu trebuie să entuziasmeze, însă Inter avea nevoie ca de aer de acest succes, înaintea unei duble de foc în campionat, cu Fiorentina şi Napoli, şi a returului cu Celtic, din Europa League. Cu atât mai importantă este victoria din Sardinia cu cât ea a fost obţinută fără portarul titular, accidentat în ultimul moment, dar şi fără Shaqiri, căruia nu i-a trebuit foarte mult timp pentru a deveni o piesă fundamentală în trupa lui Mancini. Acest lucru confirmă progresele din ultima perioadă şi faptul că tehnicianul nerazzurrilor a găsit varianta ideală pentru a scoate tot ce e mai bun din echipa pe care o are la dispoziţie.

Cele trei puncte luate la Cagliari nu sunt singura veste bună. Kovacic a revenit printre titulari după patru meciuri începute pe bancă şi, fără să strălucească, a făcut un joc bun, iar golul care a deblocat o partidă în care se părea că mingea refuză să intre în poartă îl poate ajuta enorm la capitolul încredere. De asemenea, Vidic a evoluat din nou din primul minut, în locul lui Ranocchia, iar sârbul a arătat că nu trebuie să lipsească din echipă, experienţa sa fiind esenţială într-o apărare care continuă totuşi să sufere în multe momente. Şi Carrizo, în ciuda nesiguranţei sale la centrări şi la jocul de picior, oferă garanţie în poartă, iar Medel se confirmă un mijlocaş excelent, capabil nu doar să recupereze o infinitate de baloane, dar şi să ajute faza ofensivă. Assistul său de la golul lui Icardi a fost cireaşa de pe tort a unei alte prestaţii absolut superbe.

Şi astfel ajungem la nouar, la acest prădător de careu care este Icardi. De această dată, argentinianul nu a mai fost doar vârful veritabil capabil să marcheze dintr-o jumătate de ocazie, ci un atacant modern, care participă la manevra ofensivă, nu doar se află la finalizare. Semn că munca lui Mancini începe să dea rezultate şi din acest punct de vedere. Ca să nu mai vorbim despre cifre, care sunt monstruoase pentru un jucător de doar 22 de ani. Maurito este, într-un fel, imaginea actualului Inter. Are defecte asupra cărora trebuie să lucreze, dar şi un potenţial uriaş de a ajunge mare. Cât timp prestaţiile sale pe teren vor continua să fie precum cea de pe Sant’Elia, orice discuţii legate de viaţa sa extrasportivă sau alte subiecte sunt doar încercări de a refuza evidenţa. Indiferent că unora le place sau nu, Icardi va fi unul dintre marii atacanţi ai lumii. Nu există un alt deznodământ pentru un tânăr de 22 de ani care se luptă pentru titlul de golgheter în Serie A.

Prima repriză din Sardinia a fost o bucurie pentru ochiul fanului interist. Doar golul a lipsit din cele 45 de minute în care echipa lui Mancini a făcut aproape totul fără greşeală. Dacă nu ar fi fost ratările incredibile ale lui Podolski, meciul ar fi fost decis încă de la pauză, iar emoţiile din partea a doua nu ar fi existat. Germanul nu a reuşit însă să profite de şansele excelente de care a beneficiat, oferind muniţie suplimentară criticilor săi. Poate că lui Poldi îi trebuie doar un gol pentru a-şi recăpăta încrederea şi să justifice astfel împrumutul său de la Arsenal. Până acum, exceptând meciul cu Juventus, rămâne o dezamăgire.

Inter a deschis în cele din urmă scorul, chiar în startul reprizei secunde, prin Kovacic, care a înscris la capătul unei acţiuni pe care tot el o începuse, cu o deviere splendidă cu călcâiul. Apoi, aşa cum a remarcat şi Mancini la finalul întâlnirii, nerazzurri au făcut ce ştiu mai bine. Adică şi-au complicat singuri viaţa. Inexplicabil, echipa a uitat practic să joace, iar sarzii, conduşi de un Mpoku senzaţional şi de interistul Longo, au luat cu asalt careul lui Carrizo, obligat să intervină decisiv de mai multe ori pentru a păstra avantajul de pe tabelă. Meciul părea rezolvat după golul superb al lui Icardi, dar o eroare de neiertat a lui Juan Jesus, o execuţie de aplaudat a lui Longo şi ghinionul unui Carrizo altfel foarte bun au readus-o pe Cagliari în joc, cu aproape 20 de minute rămase de disputat.

Finalul a fost altfel destul de tensionat, dar nu la nivelul unor partide memorabile precum cea cu Farinos care i-a luat locul lui Toldo în poartă sau cea în inferioritate numerică de pe Camp Nou. Să nu dramatizăm mai mult decât e cazul, mai ales că, totuşi, cea mai mare ocazie a sfârşitului de meci a fost transversala lui Hernanes, la fel cum nu trebuie să ne entuziasmăm peste măsură pentru o victorie totuşi normală. Altfel, rămâne cum am stabilit. În orice situaţie, Pazza Inter a lui Mancini rămâne o echipă mai atrăgătoare decât o echipă a predecesorului care reuşea să câştige.

VIDEO: Cagliari – INTER 1-2 (Carrizo autogol 74 / Kovacic 47, Icardi 68)

Inter: Carrizo – Campagnaro, Vidic, Juan Jesus, Santon – Guarin, Medel, Brozovic (Hernanes 82) – Kovacic (Kuzmanovic 90+3) – Icardi, Podolski (Dodo 81)

Cagliari: Brkic – Dessena, Rossettini, Capuano, Avelar – Donsah, Conti, Crisetig (Ceppitelli 72) – M’Poku, Cossu (Joao Pedro 67) – Cop (Longo 66)




5 thoughts on “CAGLIARI – INTER 1-2. CRONICA MECIULUI

  1. seby

    Stateam ca omu’ linistit prima repriza, m-am strambat umpic la Podolski insa eram setat pe zen. Dupa golul lui Kova, cand au dat aia drumu’ la caini am inceput sa ma precipit. Ba, am avut niste emotii, trecere de la bucurie la ingrijorare cum n-am mai avut demult. A revenit fotbalul la Inter in plm, e de bine, chit ca pierdeam puncte si nu eram suparat ca alta data pt ca incercam sa fotbal si baietii dau cam tot ce pot. Deci dupa Atalanta i-am linistit si p’astia, alti gaunosi.

    Asa, vroiam sa zic de Icardi da’ a zis Ion. Omul se pune in slujba echipei, invata etapa cu etapa jocul in afara careului iar plusul de mobilitate si chiar calitate comparativ cu perioada Mazzarri este evident. Mi-am aratat de multe ori scepticitatea fata de baiat insa acum ma declar cucerit definitiv.

    Altu la rand, lui Guarin i-am umplut frigideru’ la greu in trecut insa trebuie sa recunosc ca vad si aici tranformari pozitive mari. In primul rand atitudinea e constant excelenta, pare ca si-a gasit consistenta in joc, alearga pana la epuizare si chiar daca mai face cate o greseala specifica compenseaza printr-un joc per total foarte bun. Nu vad echipa fara el in momentul asta.

    Vidic tre’ sa joace titular iar ca partener mult mai complementar e Juan cu o mobilitate nu foarte des intalnita printre fundasii centrali. Chit ca greseste destul de des reuseste si interventii la limita, spectaculoase si sper ca odata cu experienta capatata sezon cu sezon sa ajunga tatic. Nu’s neaparat convins ca va reusi da’ sper, ce plm.

    Foarte buni si Medel, Santon si Carrizo.

    Reply
  2. MishuB

    Salutare,

    Chiar daca apararea scartaie, cu Vidic in locul lui Ranocchia cred ca arata mai bine. Cel putin nu am ai vazut chiar asa mult balbaieli de curtea scolii. Sa vedem daca Mancini il lasa pe broscoi pe margine. Incet, incet… Insa aparearea tot ramane cel mai slab compartiment…. Cu siguranta o vom mai lua pe cocoasa din cauza asta.

    In rest e din ce in ce mai bine. E totusi un pas inainte. Cu ceva vreme in urma ne-o luam serios de la echipele de genul Cagliari. Sa vedem acum ce scoate mancini cu Fiorentina Celtic si Napoli. Viitorul suna bine…. 🙂

    Forza Inter

    Reply
  3. tutti66

    Apararea e punctul slab,eu in Ranocchia nu mai am incredere,iar Murillo asta sta la retrogradare cu Granada,trupa imprumutata la Livorno a retrogradat,acu ai retrogradeaza si pe Cagliari si Chievo.
    Fundasul italian devine o raritate.
    Medel nu-i la primul assist,are ceva pe “constiinta” 🙂

    Reply
  4. Deki

    Cum zice si Seby,a revenit in sfarsit fotbalul la Inter,parca altfel vedem meciurile acum.

    Da,Carrizo sta foarte prost la iesitul pe centrari,dar mi-a placut si cu Celtic si cu Cagliari.

    In legatura cu apararea e totul clar,toti fundasii centrali in afara de Vidic sunt o apa si un pamant,pe oricine pui langa Vidic e targa totala.

    Bine a zis unu din siteurile Interului in legatura cu Santon : ” Ciao Bambino”
    Nu mai este niciun copil,a venit mult mai matur si mult mai valoros,centrarile ne-au lipsit ani de zile,dar ieri am avut parte de ele.

    Super Medel la mijloc,super!

    Guarin cred ca nu a mai avut o perioada asa buna de…….niciodata. De cand a venit la Inter s-a vazut ca are un potential urias,in sfarsit il arata.

    Tohir,mareste-i salariul lui Maurito,pune-te capra in fata lui,da-i sa-ti arda femeile,nu-l lasa sa scape,e fabulos baiatul. El si Pogba sunt cei mai valorosi jucatori din serie A.

    Reply
  5. WooZie

    Incepem in sfarsit sa jucam fotbal dupa 4 ani. Singura mea grija au fost cele 10 minute intre minutele 60-70 care intradevar nu au fost la fel de stresante ca si in jocul cu varselona dar tinand cont ca am jucat cu Cagliari speram sa nu trebuiasca sa urlu atat. E bine ca totusi ne-am revenit si am stiut sa tinem de rezultat.

    Despre Icardi pot si eu acum sa spun ca e un mare jucator. Inca mai are de crescut la minte dar sper sa ramana la Inter.

    Hai cu fundasii!!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *