.
.

.

CELTIC – INTER 3-3. ARE YOU NOT ENTERTAINED?


Pentru spectatorul neutru, Celtic – Inter a fost un meci de fotbal superb, care a avut de toate – răsturnări de situaţie, ritm, intensitate, dramatism, multe goluri, şi mai multe erori, o atmosferă splendidă. O partidă pe care nu poţi decât să regreţi că ai pierdut-o. Dacă ai pierdut-o. În schimb, pentru fanul interist…

Să începem prin a fi cinici. După orice standard, un rezultat precum cel obţinut de băieţii lui Mancini la Glasgow este unul bun şi care îi transformă pe nerazzurri în favoriţi la calificare. În returul de pe teren propriu, Inter are trei variante de egal care îi asigură prezenţa în optimile de finală din Europa League, alături de victoria care trebuie să vină, dacă logica este respectată. Trecând peste sentimentul normal de frustrare pentru egalarea venită în prelungiri, nimeni nu poate nega faptul că o echipă care înscrie de trei ori şi obţine o remiză în deplasare într-o dublă eliminatorie are prima şansă să meargă mai departe. Şi, în final, ăsta este lucrul cel mai important.

Să continuăm prin a sublinia aspectele pozitive, care nu sunt puţine. Pentru al treilea meci la rând, Inter marchează cel puţin trei goluri (10 în total). Asta arată că lucrurile încep să funcţioneze din punct de vedere ofensiv. Sigur, reuşitele de pe Celtic Park au venit după erori incredibile ale scoţienilor, dar oricine poate vedea că trupa lui Mancini creşte de la meci la meci în ceea ce priveşte jocul de atac. Nerazzurri nu mai joacă la întâmplare, nu mai sunt echipa plictisitoare şi lipsită de idei din urmă cu câteva luni. Calitatea individuală a unor jucători precum Shaqiri, Brozovic, chiar şi Palacio, ori forma bună a lui Guarin ajută, fără îndoială, dar, în acelaşi timp, meritele antrenorului nu pot fi negate. Nu este deloc întâmplător că Inter a încheiat meciul cu 11 şuturi pe poartă, record stagional.

Dacă tot am adus în discuţie individualităţile, nu se poate trece peste prestaţiile pe care le-au avut Shaqiri şi Palacio. Scos de la naftalină, acolo unde fusese pus de Guardiola, elveţianul şi-a regăsit ritmul şi continuă să încânte. Fostul jucător al lui Bayern dă senzaţia că evoluează de când lumea ca trequartista, iar atunci când este într-o zi bună, cum s-a întâmplat la Glasgow, este o plăcere să-l urmăreşti. Faptul că deja a marcat în toate cele trei competiţii în care a jucat pentru Inter spune totul despre valoarea unuia dintre cele mai mari talente ale Europei. Dacă nu ar fi fost parada din final a lui Gordon (atunci l-a lovit criza de talent!), Shaq ar fi adus o victorie spectaculoasă. Ca un amănunt interesant, 6 dintre cele 11 şuturi pe poartă ale nerazzurrilor i-au aparţinut lui. În acelaşi timp, Palacio a apărut când probabil foarte puţini se mai aşteptau să-l revadă pe cel care, în precedentele două sezoane, a fost golgheterul echipei. Prima sa dublă a sezonului se putea transforma în hattrick în repriza a doua şi, dacă ar fi înscris, probabil că orice discurs privind calificarea ar fi fost inutil. Însă cu greu îi poţi reproşa ceva unui jucător care a marcat de două ori, mai ales dacă ţinem cont de problemele medicale pe care le are încă de vara trecută.

Dintre remarcaţi nu poate lipsi Medel. Dacă în mandatul lui Mazzarri nu puţine au fost vocile care l-au considerat un flop, chilianul face parte dintre cei cărora “cura Mancini” le-a priit, iar chilianul s-a transformat într-o piesă fundamentală pentru jocul Interului. Contra lui Celtic, mijlocaşul sud-american a fost o adevărată barieră în faţa atacurilor scoţiene, iar cele 5 recuperări şi 4 intercepţii reuşite arată utilitatea sa în linia mediană. De această dată, profitând şi de complicitatea portarului advers, a contribuit şi în ofensivă, cu un assist la al doilea gol al lui Palacio. De la meci la meci, “Pitbull-ul” devine tot mai greu de înlocuit în planul tactic al lui Mancio.

Mulţumiţi până la un punct de rezultat şi reţinând lucrurile bune, nu trebuie să uităm de aspectele negative, care, din păcate, nici ele nu sunt deloc puţine. În primul rând, problemele din apărare nu au dispărut. Din contră, au devenit cronice. Aproape orice minge care ajungea în preajma careului interist devenea un potenţial pericol pentru poarta lui Carrizo, care, altfel, s-a descurcat mai mult decât decent pentru o rezervă. Cuplul Ranocchia-Juan Jesus – nu e o noutate – nu oferă nicio garanţie, nici în faţa unor adversari limitaţi, dar oneşti, precum Celtic. Partea tristă, despre care, de asemenea, am mai vorbit, e că Ranocchia are şi banderola pe braţ, fără să deţină calităţile necesare unei responsabilităţi de acest fel. Partea şi mai rea e că, din câte se pare, Mancini continuă să-i acorde încredere, în condiţiile în care are la dispoziţie şi varianta Vidic. Să nu fim însă naivi, “Broscoiul” nu este singurul responsabil. Defensiva este un haos total, care oferă de fiecare dată un adevărat festival de erori greu de explicat. De exemplu, a devenit un obicei ca Inter să primească gol în urma unor aruncări de la margine. Pentru o echipă cu nume, trei goluri încasate astfel în trei sferturi de sezon reprezintă o cifră inacceptabilă.

Totodată, finalurile de meci nu sunt corect gestionate. Altfel nu se poate explica faptul că, în ultimele şase partide, nerazzurri au primit gol în prelungiri de patru ori. Unul a însemnat eliminarea din Cupa Italiei, unul a adus o înfrângere pe teren propriu în Serie A, unul nu a contat chiar atât de mult, jocul fiind deja pierdut, iar cel de la Glasgow a păstrat ceva suspans şi pentru returul de pe Meazza. Este clar că Mancini are de lucrat şi mental, la concentrarea jucătorilor săi, care se relaxează prematur, chiar şi în cazul partidelor care sunt echilibrate.

Din cauza greşelilor din apărare, Inter a ratat şansa de a lega trei victorii la rând în toate competiţiile pentru prima oară de la începutul sezonului 2013/14, atunci când nerazzurri câştigau cu 4-0 cu Cittadella, în Cupa Italiei, şi cu Genoa (2-0) şi Catania (3-0), în campionat. Cu toate acestea, echipa lui Mancini, imperfectă şi cu toate limitele sale, a arătat că e vie, că e capabilă să ofere emoţii, să joace fotbal de calitate şi chiar să facă spectacol în anumite momente. Până la a învăţa din nou să câştige e drum lung, dar voi prefera oricând varianta aceasta a Interului celei din prima parte a sezonului. Are you not entertained?

VIDEO: Celtic – INTER 3-3 (Armstrong 24, Campagnaro autogol 26, Guidetti 90+3 / Shaqiri 4, Palacio 13, 45)

Inter: Carrizo – Campagnaro, Ranocchia, Juan Jesus, Santon – Medel, Guarin, Kuzmanovic (Dodo 79) – Shaqiri – Palacio, Icardi (Kovacic 75)

Celtic: Gordon – Matthews (Ambrose 76), Denayer, Van Dijk, Izaguirre – Brown, Biton – Mackay-Steven, Johansen, Armstrong (Henderson 75) – Griffiths (Guidetti 75)




8 thoughts on “CELTIC – INTER 3-3. ARE YOU NOT ENTERTAINED?

  1. tutti66

    Simplitatea din jocul lui Celtic,tot timpul jucau spre poarta pare usor retro si chiar naivi in joc,dar usurinta cu care ajungeau scotienii pana in careu tre sa dea de gandit.

    Reply
  2. wtf

    nu am nimic sa.i reprosez lui Carrizo dar cred ca trebuia sa joace Handanovic. sunt curios in retur daca joaca Handa …

    Forza INTER!!!

    Reply
    1. Daniel

      Nu cred ca o sa joace Handanovic in retur, pentru ca Mancini a declarat ca Carrizo e portarul repartizat meciurilor de cupa din acest sezon.

      Reply
    2. alex21

      Carrizo a fost excelent si ne-a salvat in cateva randuri… nu cred ca ar fi corect fata de el sa fie rezerva in retur

      Reply
  3. Daniel

    @Ionut, buna analiza realizata!
    Oricum nu stiu cat o sa mai dureze pana n-o sa mai irosim margaritarele din atac cu “porcii” din aparare…

    Reply
  4. Deki

    Celtic este probabil o echipa de mijlocul clasamentului in Italia,nici nu ma gandesc sa nu castigam la cel putin 2 goluri in retur.

    Toate cele 6 goluri au venit dupa greseli majore in defensiva,rar mi-a fost dat sa vad asa ceva.

    Medel evolutii foarte bune in ultimul timp,Guarin continua sa joace bine,Shaqiri e jucatorul de care aveam nevoie. Carizzo ne-a salvat de cateva ori.

    Ranocchia a intrat intr-o pasa din care nu cred ca mai poate sa iasa ca jucator al Interului,un club cu un antrenor serios i-ar strange mana la finalul sezonului. Asta nu are ce cauta nici macar in lotul Interului,dar sa joace titular,dar sa fie capitan.
    Kovacic merita sa faca basici la cur in continuare.

    O spun in continuare,Interul cu o aparare cel putin buna e una din favoritele la castigarea competitiei.

    Reply
  5. Costin

    Hai ca usor,usor revine optimismul printre noi ;)…eu sper,asa cum am sperat la inceputul sezonului,ca putem castiga E.L.

    Deki,parca la inceputul sezonului nu dadeai Interului nici o sansa la castigarea acestei competitii 😛

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *