.
.

.

CHIEVO – INTER 0-1. TREI LUCRURI DUPĂ A PATRA VICTORIE A SEZONULUI


Inter a trecut cu bine şi peste obstacolul Chievo şi îşi continuă debutul perfect de sezon. Victoria de la Verona nu a avut nimic memorabil, nimic glorios în ea, dar a adus încă trei puncte şi a consolidat primul loc ocupat de nerazzurri în Serie A.

Inter nu convinge, dar învinge. Iar pragmatismul nu este un defect – Băieţii lui Mancini s-ar fi putut descurca mai bine. Adică să obţină patru victorii cu 1-0. Lăsând gluma deoparte, seria pozitivă a nerazzurrilor nu este întâmplătoare. Ea arată că acest Inter are ca principală calitate pragmatismul. Un pragmatism născut dintr-o organizare foarte bună, o defensivă mult mai sigură decât în ultimii ani, o mare disponbilitate de sacrifiu şi dintr-un cinism de echipă mare. Inter nu joacă un fotbal spectaculos, dar nici nu mai este în situaţia de a-l avea pe Handanovic cel mai bun jucător în aproape fiecare meci. Inter nu convinge, dar adună puncte. De fapt, le-a luat pe toate. Un lucru care nu s-a mai întâmplat din 2002. În precedentul său mandat la Milano, Mancio nu a reuşit vreodată să facă 12 puncte în primele patru etape. De-a lungul carierei, a mai făcut-o o singură dată, când o pregătea pe Manchester City, în sezonul în care a câştigat titlul în Premier League (e bine să amintim şi tradiţiile favorabile, nu doar pe cele nefavorabile).

Să nu uităm, totuşi, că acest Inter este construit, în primul rând, pentru a aduce rezultate, atât de necesare după dezamăgirile din ultimii ani. De asemenea, este o echipă în special fizică, nu una de artişti. Deşi numele care formau primul Inter al lui Mancini şi cele din Interul actual nu pot fi comparate (oricât ar încerca Gazzetta dello Sport să ne convingă de altceva), este evident că între cele două echipe există asemănări din punct de vedere al filosofiei.

Totuşi, vestea cu adevărat bună este că acest Inter are potenţial să ofere mai mult decât oferă în prezent. Capitalul de încredere adus de aceste victorii strânse, dar extrem de importante, şi creşterea omogenităţii vor produce, cu timpul, şi un joc mai bun. De exemplu, la Verona, Kondogbia şi Perisic au avut o creştere importantă, fără ca măcar să se apropie de nivelul lor maxim. Icardi a reuşit primul gol stagional, unul decisiv chiar. Debutul ca titular al lui Telles a fost unul încurajator, în ciuda unei erori care putea duce la un gol al gazdelor. Sunt paşi mărunţi, dar sunt paşi înainte. Şi asta e tot ce contează.

Golul lui Icardi a pus capăt discuţiilor despre o falsă problemă – S-a vorbit mult, prea mult, despre faptul că Icardi nu marcase încă în acest sezon. Asta deşi în prima etapă a jucat doar un sfert de oră, fiind înlocuit din cauza unei accidentări, în runda a doua nu a fost folosit, iar singurul meci complet a fost cel cu Milan. La Verona, golgheterul ediţiei trecute de campionat a rezolvat, însă, o falsă problemă. Cu sângele rece care mereu l-a caracterizat, a înscris unicul gol al partidei în finalul primei reprize, dovedind că rămâne acelaşi prădător în faţa porţii. A fost prima sa reuşită în calitate de căpitan, ceea ce o face cu atât mai specială. Altfel, există o statistică interesantă care arată cât de important a devenit argentinianul pentru echipă.

Să tot avem astfel de probleme cu jucătorii ofensivi.

Medel este jucătorul începutului de sezon. Sau măcar revelaţia lui – În ciuda faptului că a fost unul dintre remarcaţii succesului istoric obţinut de Chile la Copa America, puţini erau cei care îl vedeau pe Medel jucând un rol de protagonist la Inter în acest sezon. Jucătorul adus anul trecut de la Cardiff era considerat o variantă de rezervă pentru Felipe Melo, cerut insistent de Mancini. Chilianul s-a întors din vacanţă în linişte, pe sub radar, şi-a văzut de treabă, iar acum a închis gura scepticilor. Cu Atalanta şi Carpi a evoluat la mijloc, fără să iasă în evidenţă, dar făcând ceea ce se aştepta din partea lui. Accidentarea lui Miranda l-a făcut pe Mancio să-l retragă în apărare (Ranocchia pare să fi pierdut definitiv încrederea antrenorului), iar Medel a fost practic fără greşeală în Derby şi la Verona. Împotriva lui Chievo, chilianul a avut o intervenţie excepţională în prima repriză, când scorul încă era 0-0, o intervenţie măcar la fel de importantă ca reuşita de trei puncte a lui Icardi.

Într-un debut de sezon în care prim-planul în presă a fost luat de Jovetic, Guarin, Icardi sau Felipe Melo, eu îndrăznesc să spun că Medel este cel mai constant jucător al nerazzurrilor şi poate simbolul acestui Inter – îşi face treaba nebăgat în seamă şi fără focuri de artificii. Deocamdată, va continua în apărare (ca o curiozitate, este cel mai scund fundaş central din Serie A), din cauza problemelor medicale ale lui Murillo, dar atunci când columbianul şi Miranda vor fi apţi, Mancini va avea o problemă în plus – unde şi în locul cui îl va folosi pe chilian? Pentru că în acest moment, e imposibil de scos din echipă.

VIDEO: Rezumat Chievo – INTER 0-1 (Icardi 42)




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *