.
.

.

CINCI VICTORII ÎN FAŢA LUI JUVENTUS CU CARE MI-AŞ FI DORIT SĂ FIU CONTEMPORAN


Vi s-a întâmplat vreodată să vă uitaţi la secvenţe din meciuri care au avut loc când încă nu eraţi născuţi sau să citiţi despre ele şi să vă bucuraţi ca şi cum aţi fi fost acolo şi să regretaţi că n-aţi avut şansa de a fi contemporan cu acele momente? Exact asta experimentez eu când e vorba despre victoriile obţinute împotriva lui Juventus.

Tocmai de aceea, m-am gândit să aleg cinci partide contra torinezilor care s-au disputat cu mai mult sau mai puţin timp înainte de venirea mea pe lume şi la care mi-ar fi plăcut să asist, într-un fel sau altul. Sunt victorii despre care, cred eu, se vorbeşte mai puţin decât ar trebui atunci când se analizează istoria confruntărilor directe. Pe lângă faptul că au fost frumoase (să ne lămurim – orice victorie în faţa lui Juventus e frumoasă), fiecare a avut şi o importanţă mare la momentul la care a fost obţinută.

Poate exista un început de campionat mai frumos? – Lăsaţi orice statistică deoparte, pentru că indiferent de cifrele pe care le veţi găsi, nimic nu bate asta. Cel mai bun start de sezon din istoria clubului a fost cel din 1939/40. În prima etapă a acelei ediţii de campionat, Ambrosiana-Inter a câştigat cu 4-0 pe teren propriu în faţa lui Juventus. Annibale Frossi, celebrul jucător care evolua cu ochelari, şi Umberto Guarnieri au marcat câte o dublă în ultima jumătate de oră a partidei şi au deschis astfel drumul spre al cincilea Scudetto al nerazzurrilor. Un titlu cu atât mai important cu cât a fost obţinut fără aportul celui mai important nume al epocii, Giuseppe Meazza, indisponibil întreaga stagiune din cauza unor probleme la picior. Înlocuitorul său? Umberto Guarnieri, cel care avea să înscrie de 15 ori şi să termine pe locul 2 în clasamentul golgheterilor.

Image and video hosting by TinyPic

Un 6-0 cât un titlu – Cea mai mare victorie din istoria confruntărilor dintre cele două echipe (meciul-farsă încheiat cu 9-1 în 1961 nu este luat în serios decât de fanii Răului Absolut) a venit într-un moment în care Inter şi Juventus se luptau pentru titlu, ceea ce o face cu atât mai spectaculoasă. Pe 4 aprilie 1954, Lennart Skoglund şi Sergio Brighenti, ambii de câte două ori, Gino Armano şi Fulvio Nesti au înscris golurile unui succes senzaţional, care avea să se dovedească decisiv la finalul sezonului. Echipa antrenată de Alfredo Foni cucerea pentru prima oară în existenţa sa titlul în doi ani la rând, iar diferenţa faţă de bianconeri în clasament a fost de un singur punct.

Revanşa pentru 9-1 – Am amintit mai sus de celebrul 9-1 din iunie 1961, când Angelo Moratti şi Helenio Herrera au decis să trimită pe teren echipa de tineret, în semn de protest faţă de decizia federaţiei – condusă de preşedintele torinezilor, Umberto Agnelli (!!!) – ca meciul dintre Juventus şi Inter să se rejoace. Iniţial, nerazzurri primiseră victoria cu 2-0 la “masa verde”, după ce partida de la Torino fusese suspendată din cauza invadării terenului de joc de către fanii locali care intraseră pe stadion fără bilet.

Câteva luni mai târziu, pe 22 octombrie 1961, a avut loc, tot pe terenul bianconerilor, prima confruntare după acel episod. A fost o revanşă superbă a Interului, care s-a impus cu 4-2, graţie reuşitelor lui Gerry Hitchens, Luis Suarez, din penalty, şi Lorenzo Bettini, autorul unei duble. Să nu ne lăsăm înşelaţi de tonul plin de regret al prezentatorului, nemulţumit de calitatea jocului. A fost o victorie minunată, mai ales că a pus capăt unei perioade de 10 ani în care Inter nu câştigase la Torino.

Trei goluri în jumătate de oră, doppietta Facchetti şi Scudetto – Suntem în sezonul 1965/66, iar Inter se află într-o cursă umăr la umăr pentru titlu cu Bologna. În antepenultima etapă, la Milano soseşte Juventus, iar nerazzurri nu-şi pemit paşi greşiţi. Şi tocmai de aceea nu-i fac. După nici un sfert de oră, scorul este deja 2-0, după dubla lui Giacinto Facchetti (ah, cât de dulce sună asta!), pentru ca în minutul 27, Luis Suarez să înscrie al treilea gol, după o fază în care apărarea juventină a oferit şi momente de amuzament. Golul oaspeţilor, venit pe final, nu a pus în pericol o victorie convingătoare şi care a pecetluit practic câştigarea celui de-al treilea Scudetto în patru ani pentru echipa “Magului” Herrera. În aceeaşi etapă, Bologna a pierdut la Brescia, iar diferenţa din clasament a crescut la 3 puncte în favoarea nerazzurrilor, cu două etape rămase de disputat şi 2 puncte acordate la victorie. Confirmarea matematică a titlului avea să vină în runda următoare, dar sufletul continuă să spună că aceasta a fost cucerit cu o săptămână înainte.

Show-ul lui Altobelli – Dacă mă întrebaţi pe mine, echipa care a câştigat titlul în 1980 este una dintre cele mai frumoase din istoria clubului. În acelaşi timp, este o echipă de care m-am ataşat foarte mult, deşi o cunosc doar din imaginile de arhivă. Nu pot explica exact motivele, dar sunt sigur că printre ele se numără şi victoria cu 4-0 obţinută în faţa lui Juventus, pe 11 noiembrie 1979. A fost, de fapt, un show memorabil pus în scenă de Spillo Altobelli, care în acea după-amiază a marcat un hat-trick şi a pasat decisiv la golul lui Carlo Muraro

Sursa foto: storiainter.com




12 thoughts on “CINCI VICTORII ÎN FAŢA LUI JUVENTUS CU CARE MI-AŞ FI DORIT SĂ FIU CONTEMPORAN

  1. Fan juBe

    Dintre care 4 erau pe vremea cand nu aparusera televizoarele color.

    Ca sa fiu putin off topic… Icardi: “Joining Juventus? Never say never.” :))

    Pacat ca ati renuntat la Podogol…cu el, Guaro, Medel si inca cativa care ar fi iesit out of the closet ati fi putut alcatui un prim 11 din jucatori care si-ar dori sa joace la noi.

    Reply
    1. Ionuţ Post author

      Dă toată declaraţia lu’ Maurito. În plus, prefer d-ăştia care nu sunt ipocriţi. Nu e nimic scandalos în ce a spus.

      Altfel, nu te mai lua după tot ce scrie fiţuica maro din Torino. Miroase urât!

      Reply
      1. Fan juBe

        E de mult pe piciore, doar ca nu prea e populat.

        Oricum, e mult mai fun pe blogul advers inaintea derby-ului. Altfel se traieste meciul.

        O sa ma arunc de pe acum la un pronostic: Melo nu va prinde finalul meciului pe teren, si nu ma gandesc ca va fi schimbat :))

        Reply
        1. Ionuţ Post author

          Ai mai dat tu una cu Mexes şi foarfeci în prelungiri. Nu pot să-ţi urez decât să ai gura la fel de aiurită 😀

          Reply
        2. Deki

          Pai cum sa fie populat daca nu tine nimeni cu ei. Si tu cu nickul asta esti de-al nostru. Aud un #ForzaInter ?

          Reply
          1. Ionuţ Post author

            Ţine, bă, lumea şi cu ei. Serios! Am văzut eu vreo doi juBentini care ţineau cu BBilan, la Derby. Îţi dai seama? Spectacol. Practic, şi-au dat mâna Cosa Nostra cu ‘Ndrangheta, da’ au rămas cu buza umflată pe motiv de Guarin. Hai, pe bune, dacă nici asta nu e de râs…

          2. Fan juBe

            Nickul e cu tenta autoironica…nimic mai mult. Dar are dreptate Ionut, am tinut cu Milan in derby…imi sunt mai simpatici…probabil din cauza foarfecelor lui Mexes.
            Intr-un fel e bine ca Guarin mai are si momente dinastea…altfel nu ar putea justifica Mancini titularizarea lui in celelalte 10 meciuri in care nu face nimic :). Per total rezultatul e pozitiv pentru noi.
            Daca nu ar fi avut prestatii cum a avut cu Milan sau Celtic ar fi fost vandut si cine stie, poate ca ati fi luat un mijlocas adevarat in locul lui.

            Una peste alta, urmeaza un meci trist pentru voi, un meci in care veti diferenta intre o echipa care a ajuns lider prin Jovetic&bulan si o echipa care se zbate pe la retrogradare prin nesansa si lipsa unor piese grele(care vor da tare in Handa&co).

            Cheers!

  2. tutti66

    juve a ratat sansa sa-l achizitioneze pe Guarin dar nimic nu-I pierdut,Marotta stie mai bine.Dar,dar ne-ati luat o super valoare baiatu care alearga ca un triplusaltist,sa va traiasca,si Conte l-a vrut pe Ranocchia.
    Derby d’Italia ar trebui sa insemne o competitie sportiva fair-play dar ce nu mai este demult si nu din cauza noastra,Luke Skywalker versus Dark side.
    Proprietarii lui juve cer subventii de la statul Italian pentru a fabrica masini in Turcia,pe o firma inregistrata in Olanda ale carui actiuni sunt detinute de o firma din Londra.
    Shalom

    Reply
    1. Fan juBe

      Herna e maruntis, daca el e sacrificiul necesar ca sa nu mai joace Padoin “regista” atunci e un sacrificiu acceptabil. Dar pe langa el vi i-am suflat si pe Cuadrado si Dybala, iar ei alearga mai bine :))
      Si tot voi il cedati pe Kova ca sa va incadrati in FPP. Jos palaria!

      Reply
      1. tutti66

        Vanzarea lui Kovacici e un castig atat dpdv financiar cat si fotbalistic (parerea mea) cam cum a fost la voi Vidal(l-ati vandut chiar cand a inceput sa decada si sa betivaneasca)
        Daca Hernanes joaca regista la voi sunt linistit,Padoin e luceafarul.
        Morata si Dybala sunt jucatori de luat in seama,de Dybala imi pare rau ca nu a ajuns la Milano.

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *