.
.

.

FINALA NEXTGEN SERIES: MICUL GRANDE INTER


O poveste care ar putea deveni un succes cinematografic. O echipă care începe sezonul cu o înfrângere umilitoare revine în acelaşi loc şi devine campioana Europei la tineret, în urma loviturilor de departajare. Loteria care a eliminat-o din alte două competiţii în care a jucat. Băieţii lui Stramaccioni au devenit bărbaţi şi au dovedit că sunt un mic Grande Inter.

Image and video hosting by TinyPic

Nu mă voi lăsa luat de entuziasm să spun că victoria de ieri înseamnă că Inter stă cel mai bine din Europa la nivel de tineret. Cred în continuare că Ajax, alături de Barcelona, are cea mai puternică academie de pe continent, mai ales atunci când vine vorba de valorizarea şi promovarea propriilor talente. Dar succesul de la Londra, care completează rezultatele bune din ultimii ani, arată că nerazzurri nu sunt departe de „lăncieri” sau de catalani.

Spre deosebire de Ajax, care are mai mulţi jucători cu prezenţe şi chiar goluri la prima echipă, Stramaccioni îl are doar pe Crisetig cu experienţa de a fi evoluat alături de Zanetti&co. Dar asta nu i-a împiedicat pe micii interişti să confirme că, dincolo de talentul uriaş al unora dintre ei, formează un grup puternic, cu un caracter ce îi ajută să depăşească momentele dificile şi să-şi atingă obiectivele.

Aşa s-a întâmplat şi în finala NextGen Series de duminică. Sub privirile lui Massimo Moratti, Inter a reuşit să reziste forcingului de început al batavilor, pentru ca apoi să echilibreze partida şi să dea lovitura chiar în finalul primei reprize. O recuperare la mijlocul terenului a lui Pecorini, mingea a ajuns la Bessa, iar decarul brazilian a inventat un „no look” delicios pentru Longo, care a trimis plasat la colţul lung.

Partea a doua a început cu execuţia senzaţională din lovitură liberă a lui Denswil, care a restabilit egalitatea, şi a continuat cum nu se putea mai rău, senegalezul M’Baye fiind eliminat uşor de arbitrul întâlnirii, în urma unui duel cu Veltman. În ciuda faptului că au evoluat restul celor 50 de minute (prelungirile incluse) în inferioritate numerică, elevii lui Stramaccioni au respectat promisiunea antrenorului lor dinaintea meciului – „ Nu vom ceda niciun milimetru de teren”. Au avut şi noroc, la şuturile în bară ale lui Klaassen şi Denswil, dar şi ghinion, Crisetig şi Longo lovind de asemenea transversala.

Înaintea semifinalei cu Marseille, Andrea Stramaccioni spunea, mai în glumă, mai în serios, că nu mai vrea să audă de penaltyuri, după experienţele nefericite din Coppa Italia şi de la Viareggio, când băieţii săi au fost eliminaţi în urma loteriei loviturilor de la 11 metri. Şi totuşi, parcă nu se putea un final mai frumos decât o victorie obţinută astfel. Bessa, Duncan, Alborno , Longo şi Crisetig au trasformat sigur de la punctul cu var, Di Gennaro a parat execuţia lui Veltman (şi pe cea iniţială a lui De Bondt, dar arbitrul a vrut altceva şi a dictat repetarea şutului), iar trofeul merge la Milano.

După ce am urmărit atent evoluţia micilor nerazzurri de-a lungul acestui sezon, iar aseară am avut parte de o altă dezamăgire din partea echipei mari, la Torino, nu mă pot abţine să nu mă întreb dacă Stramaccioni şi unii dintre elevii săi n-ar merita o şansă pentru sfârşitul de campionat. Un risc, într-adevăr, dar tare sunt curios dacă nu cumva avem în propria curte un alt Guardiola.

INTER – Ajax 1-1, 5-3 după penaltyuri (Longo 45 / Denswil 48)

Inter: Di Gennaro – Pecorini, Kysela, Spendlhofer, M’Baye – Crisetig, Duncan – Romano, Bessa, Longo – Livaja (Alborno 75)

Ajax: Van der Hart – Nieuwpoort, Veltman, Denswil, Dijkis – Rits (Hasnaoui 105), Sporkslede, Klaassen – Schoop (Gravenberch 58), De Sa (De Bondt 75), Fischer.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *