.
.

.

INTER – EMPOLI 4-3. CRONICA MECIULUI ŞI A UNUI SEZON


Pentru a doua oară în ultimele două sezoane, Inter ratează calificarea în cupele europene. Nu există o imagine mai bună a declinului accentuat al echipei care, în urmă cu doar cinci ani, reuşea o Triplă de care acum este aproape una dintre marile sale rivale. Nu încălzeşte pe nimeni faptul că, pentru prima oară din 2011, nerazzurri au terminat campionatul cu o victorie.

Meciul cu Empoli nu a fost deloc unul fără miză. Din mai multe motive. În primul rând, Inter avea încă şanse matematice de a prinde Europa, iar pentru asta era obligată să câştige. În al doilea rând, în joc era titlul de golgheter pentru Icardi, care avea nevoie de două goluri pentru a-l egala pe Toni în fruntea clasamentului marcatorilor. Doar al doilea obiectiv a fost atins, la capătul unei partide care a fost, poate mai mult decât oricare alta, oglinda sezonului tocmai încheiat. Pe scurt, tot ceea ce construieşte ofensiva este distrus de o apărare mai naivă decât un copil de grădiniţă. În acest caz, deznodământul, adică rezultatul meciului, a fost pozitiv, însă asta nu se întâmplă de fiecare dată. Nici măcar prea des. Şi din acest motiv Inter a terminat campionatul doar pe locul 8.

Este posibil să fi făcut o fixaţie cu limitele defensive (ca să nu spun lipsa de valoare), dar este dificil să te obişnuieşti cu haosul din faţa lui Handanovic, în condiţiile în care, nu cu foarte mult timp în urmă, acolo unde acum Ranocchia şi Juan Jesus fac prăpăd existau nişte băieţi ca Lucio şi Samuel, de care era greu să treci chiar şi când aveau o zi proastă. În plus, există cifrele, deloc grozave. Ba din contră. Inter a terminat sezonul având a noua apărare din Serie A (48 de goluri primite), capitol la care a fost depăşită şi de două echipe care s-au clasat mai jos decât nerazzurri, Torino şi Chievo. În ceea ce priveşte statisticile defensive, interiştii sunt în top la foarte puţine capitole. Medel e pe 5 la recuperări (267), Juan Jesus e pe 3 la tackle-uri reuşite (82), iar surpriza mare o reprezintă poziţionarea lui Handanovic pe locul 4 la meciuri fără gol primit (11), însă, şi cred că mulţi sunt de aceeaşi părere, meritul cel mai mare pentru asta îi aparţine slovenului.

Lucrurile stau mai bine din punct de vedere ofensiv. Nu cu mult, nu suficient pentru o echipă cu pretenţii, dar mai bine. Icardi a devenit golgheter, marcând la fiecare 131 de minute (locul 5), Inter a avut cea mai mare posesie din Serie A (60,4%), Medel e primul al pase reuşite (2.474), Guarin împarte poziţia a doua cu Gabbiadini şi Pirlo în privinţa golurilor înscrise din afara careului (4), iar Kovacic e al patrulea la driblinguri reuşite (92). În final, al şaselea atac al campionatului, superior vicecampioanei Roma, de exemplu. Ca o curiozitate, dacă faceţi media dintre locul 9 la apărare şi locul 6 la atac, o să vă dea 7,5. Coincidenţă sau nu, poziţia a opta este cea pe care s-au clasat băieţii lui Mancini.

Aşadar, probleme sunt şi în ofensivă, însă senzaţia este că, fără dezastrul din apărare, căruia pare să nu i se găsească rezolvare, Inter ar fi fost mult mai sus în clasament. Cel puţin în Europa League. Tocmai de aceea, opinia aproape generală în rândul fanilor este că defensiva are nevoie de cele mai importante întăriri în această perioadă de mercato.

Într-un fel, toate aceste calităţi şi defecte le-am văzut în ultimul meci al sezonului. După o primă repriză banală, în care Inter putea marca cel puţin o dată, băieţii lui Mancini au început excelent partea a doua.

În minutul 49, Kovacic a făcut asta:

Apoi, patru minute mai târziu, tot Kova a făcut asta:

Din cele două momente de geniu ale croatului, Inter şi-a făcut rost de un avantaj de două goluri, iar Icardi s-a apropiat la o singură lungime de Luca Toni în clasamentul golgheterilor. Lucrurile păreau să meargă în direcţia bună. Poate prea bună. Aşa că apărarea nerazzurrilor a intrat în scenă, iar Empoli a înscris la primul şut spre poarta lui Handanovic, în minutul 59. După alte trei minute, încă un marcaj care probabil în curând va primi denumirea Ranocchia le-a permis toscanilor să egaleze. Din nimic şi de nicăieri. Totul s-a aranjat, din fericire în decurs de şapte minute, Brozovic, cu prima reuşită în nerazzurro, şi din nou Icardi refăcând diferenţa de două goluri. Dar ameţita defensivă interistă a ţinut să aibă ultimul cuvânt, iar oaspeţii au stabilit rezultatul final în minutul 88.

S-a încheiat, astfel, un alt sezon dezamăgitor, în care aşteptările, cel puţin cele ale subsemnatului, s-au dovedit prea mari în raport cu ceea ce au fost capabili să livreze nişte jucători fără personalitate şi cu evidente limite valorice. Certitudinile sunt foarte puţine, iar la unele dintre ele probabil că vom fi nevoiţi să renunţăm, în încercarea de a construi în cele din urmă o echipă solidă şi serioasă. Ne aşteaptă o vară dificilă şi vom avea timp să discutăm mai multe, dar, în ceea ce mă priveşte, una dintre concluziile cu care rămân după meciul cu Empoli şi întreaga stagiune de altfel este cât se poate de simplă: orice are de gând clubul, Kovacic şi Icardi ar trebui să fie puncte fixe.

VIDEO: Inter – Empoli 4-3




3 thoughts on “INTER – EMPOLI 4-3. CRONICA MECIULUI ŞI A UNUI SEZON

  1. inter4ever

    De acord cu aproape tot ce ai scris, “aproape” si pt ca media dintre 9 si 6 e 7,5, nu 8,5! 🙂

    Reply
  2. tutti66

    Posesia mare din pacate e tardiva deoarece avem jucatori ce pierdeau usor mingea si ne trezeam pe contraatac cu gol primit(Ranocchia Guarin…)
    Lucio Samuel Matrix Cordoba ce amintiri.
    Vara lunga,mercato istet,ne mai delectam cu Copa America sa-i vedem pe uni la lucru.
    Joaca Inter in august un amical in Romania ?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *