.
.

.

INTER – NAPOLI 0-0. CRONICA MECIULUI


Pentru a şasea oară în acest sezon, Inter ratează şansa de a lega trei victorii consecutive şi se confirmă regina remizelor în Serie A. Nerazzurri au ajuns la al 15-lea egal în actuala ediţie de campionat, rezultat care, pentru moment, le consolidează locul 5 în clasament.

Fără îndoială, egalul de aseară a fost unul echitabil. Însă, fanul interist rămâne cu un gust amar, pentru modul în care echipa s-a prezentat în repriza a doua şi, în special, în ultimele 20-25 de minute, totul culminând cu schimbarea din final, atunci când Icardi a fost înlocuit de Kuzmanovic. O mutare ca un rezumat al filosofiei fotbalistice a lui Mazzarri, un antrenor interesat în primul rând să nu piardă şi abia apoi să câştige. Faptul că Inter rămâne fără victorie în faţa echipelor de pe podium în actualul sezon nu este întâmplător şi nu poate fi explicat doar prin lipsa de calitate a jucătorilor, ghinion sau arbitraje nefavorabile. Acesta a fost trendul în întreaga carieră a tehnicianului toscan. În ultimele cinci stagiuni, Mazzarri a obţinut doar 8 succese în 34 de meciuri cu echipele din top 4 ale campionatului. Un astfel de antrenor nu va fi niciodată un învingător. Este doar o copie a lui Claudio Ranieri. Doar că ceva mai isterică. E adevărat, Mazzarri este pe cale să îndeplinească obiectivul impus de club, revenirea în Europa, dar modul în care o face este neconvingător, iar dubiile în privinţa capacităţii sale de a readuce echipa în prim-planul fotbalului italian şi european sunt mai mult decât legitime. Anul trecut, ca susţinător al lui Stramaccioni, nu am fost de acord cu demiterea sa, dar am înţeles motivele pentru care s-a luat această decizie. Un club precum Inter nu-şi permite să continue cu un tehnician care încheie campionatul pe locul 9, deşi au fost multe alte cauze care au dus la acel deznodământ. Acum, ca şi contestatar al lui Mazzarri, nu sunt de acord cu foarte probabila sa confirmare pentru sezonul viitor (cu atât mai mult nu înţeleg zvonurile care vorbesc chiar despre o prelungire a actualului contract), dar accept raţionamentul celor care susţin că mai merită măcar un an pentru a arăta cu adevărat ce poate. Am însă în continuare rezerve vizavi de valoarea sa. Sper doar să fiu contrazis de rezultate într-un mod cât se poate de brutal.

Probabil că e puţin nedrept să încep cronica meciului cu Napoli criticându-l dur pe Mazzarri. Pentru că Inter nu a jucat deloc rău şi am văzut multe lucruri pozitive. Pornind de la faptul că nerazzurri au reuşit al treilea meci la rând fără gol primit, în condiţiile în care au avut în faţă nişte adversari în cel mai bun caz incomozi, şi terminând cu prestaţia excelentă a lui Kovacic, care, probabil, cu evoluţia de aseară şi-a asigurat postul de titular cert până la finalul sezonului. Dar faptul că şi în asemenea situaţii există motive de a critica antrenorul nu face altceva decât să-i confirme limitele şi mediocritatea. Dacă până acum Inter făcea cadou adversarilor prima repriză pe Meazza şi îşi revenea după pauză, de această dată s-a întâmplat exact pe dos. Nerazzurri au început foarte bine şi au dominat primele minute ale meciului. Echipa a stat sus, a vrut şi a reuşit să aibă iniţiativa. Apărarea, deşi lipsită de cei mai buni oameni ai săi, a fost atentă şi exactă. Mijlocul, condus impecabil de această academie ambulantă de fotbal care este Cambiasso şi de un Kovacic care şi-a regăsit încrederea, a filtrat multe baloane şi a produs primele ocazii la poarta lui Reina, în timp ce atacanţii au fost implicaţi în joc şi s-au mişcat mult, lăsându-i pe fundaşii napoletani fără puncte de referinţă. Ca de fiecare dată în ultima perioadă, verigile slabe au fost cele două benzi. De altfel, din două neatenţii defensive ale lui Nagatomo s-au născut tot atâtea oportunităţi ale oaspeţilor, pe care Callejon le-a irosit cu nonşalanţă. Napoli a reuşit să echilibreze disputa odată cu trecerea timpului, dar, cu excepţia unor încercări timide de la distanţă ale lui Inler, Handanovic nu a avut foarte mult de lucru.

Protagonistul primei reprize a fost, indiscutabil Kovacic. Croatul pare să fi depăşit definitiv momentele dificile şi a făcut cel mai bun meci din actualul sezon. Mijlocaşul de 20 de ani s-a aflat în prim-planul tuturor acţiunilor periculoase ale nerazzurrilor, a jucat simplu şi eficient şi a contribuit şi defensiv cu 5 recuperări. La finalul partidei, cifrele au confirmat evoluţia sa solidă: 84% pase reuşite, 2 şuturi, 3 ocazii create şi 4 driblinguri. Forma sa în continuă creştere se poate dovedi decisivă în acest final de campionat încă incert, deşi aşteptat cu ceva mai multă linişte decât în urmă cu trei-patru săptămâni.

Partea a doua a început cu o dublă ocazie a lui Napoli, Higuain şi Mertens ratând deschiderea scorului din situaţii favorabile, la care Inter a răspuns cu şansă uriaşă irosită de Palacio, după prima (singura?) centrare foarte bună a lui Nagatomo, iar aspectul jocului a fost diferit faţă de primele 45 de minute. De această dată, Napoli a preluat iniţiativa, în timp ce elevii lui Mazzarri au aşteptat oportunităţile pentru a contraataca. Cu Ranocchia şi Andreolli foarte buni, nerazzurri au rezistat fără mari probleme în faţa asalturilor napoletane, care nu au produs pericol la poarta lui Handanovic. Mai mult decât atât, după o fază lucrată excelent de Kovacic, Nagatomo putea marca, dar şutul său din unghi a fost respins de Reina. La acţiunea imediat următoare, Inler a ratat cea mai mare ocazie a echipei lui Benitez, elveţianul trăgând în bară, după ce a reuşit să păstreze cu noroc mingea în posesie.

D’Ambrosio, cu probleme musculare, şi Hernanes, foarte şters, au fost înlocuiţi de Zanetti, respectiv Guarin, dar cele două schimbări nu au adus niciun plus în jocul Interului, care a cedat complet iniţiativa în ultimele 20-25 de minute. A venit apoi schimbarea care a dat naştere unor fluierături din partea fanilor de pe Meazza, Kuzmanovic în locul lui Icardi, iar la prima atingere de balon, mijlocaşul sârb “a creat” o situaţie ce putea deveni periculoasă pentru poarta lui Handanovic. Nemulţumirea publicului şi a mea personală nu este legată de înlocuirea lui Icardi, care a făcut un joc slab, ce a developat limitele tactice şi inconstanţa atacantului argentinian. În astfel de meciuri, când nici nu reuşeşte să înscrie, toate aceste defecte se observă mai clar. De neînţeles este de ce, în locul lui Kuzmanovic, nu a fost preferat unul dintre Botta şi Milito. E vorba şi despre mesajul pe care îl transmiţi echipei printr-o astfel de mutare. Acela de a face totul să păstrezi un 0-0 care nu foloseşte foarte mult. Asta ca să nu mai amintim de faptul că sârbul nu reuşeşte aproape niciodată să aducă vreun plus.

În cele din urmă, Mazzarri a obţinut ce şi-a propus: nu a pierdut. Dar Inter continuă să nu bată pe nimeni pe teren propriu de la începutul lui martie şi va termina sezonul fără victorie în meciurile cu primele trei clasate. Partea bună este că Palacio şi Cambiasso nu au fost avertizaţi şi nu vor lipsi în Derby, atunci când vor reveni şi Samuel şi Rolando. La urma urmei, dacă înaintea meciului cu Napoli aş fi fost pus să aleg între o victorie aseară şi una în etapa viitoare, evident că aş fi ales a doua variantă. Sunt convins că nu doar eu aş fi făcut-o. Să terminăm aşadar campionatul cu un succes contra rossonerilor şi cu bine, apoi vom avea timp de mai multe analize. Au mai rămas trei meciuri. Poate, pe ultima sută de metri, Mazzarri reuşeşte ce n-a făcut tot sezonul.

INTER – Napoli 0-0

Inter: Handanovic – Campagnaro, Ranocchia, Andreolli – D’Ambrosio (Zanetti 68), Hernanes (Guarin 74), Cambiasso, Kovacic, Nagatomo – Palacio, Icardi (Kuzmanovic 81)

Napoli: Reina – Henrique, Albiol, Britos, Ghoulam – Jorginho, Inler – Callejon, Mertens (Hamsik 70), Insigne – Higuain (Pandev 81)

CIFRELE MECIULUI (via whoscored.com)

Posesie %: 44 – 56

Pase reuşite %: 81 – 87

Dueluri aeriene câştigate %: 46 – 54

Şuturi la/pe poartă: 14/6 – 14/1

Driblinguri reuşite: 10 – 6

Tacklinguri: 14 – 14

Cornere: 2 – 4

Faulturi: 7 – 10

Offside: 1 – 0




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *