.
.

.

INTER – PARMA 1-1. CRONICA UNEI UMILINŢE


Au trecut deja trei zile de la meciul cu Parma şi încă îmi găsesc cu greu cuvintele. Ca vechi suporter interist, am trecut prin multe momente dificile. Îmi aduc aminte când Inter a evitat retrogradarea pentru un punct, când a fost eliminată de Helsingborg în preliminariile Champions League, când a luat 6 de la Milan sau 5 de la Schalke, din postura de deţinătoare a trofeului CL. Dar niciodată nu m-am simţit mai umilit decât am fost sâmbătă.

O prestaţie nedemnă“. Cuvintele lui Piero Ausilio de la finalul partidei fac mai mult decât orice analiză. Inter nu a jucat împotriva unei echipe, ci împotriva unui “dead man walking”, un club ţinut în viaţă artificial, dar care, spre deosebire de mult prea cocoloşiţii nerazzurri, şi-a păstrat demnitatea. Rezultatul şi evoluţia de sâmbătă nu doar că pun capăt oricărui discurs raţional privind calificarea în viitoarea ediţie a cupelor europene (matematica spune altceva, dar măcar noi ar trebui să avem bunul simţ să nu mai vorbim despre asta), dar confirmă şi faptul că singura soluţie pentru a merge înainte este o adevărată revoluţie. Trebuie să se taie în carne vie.

Reacţiile pe care Mancini şi Ausilio le-au avut la finalul jocului par să anunţe că, de această dată, nu se va mai lucra cu jumătăţi de măsură. S-au terminat toate alibiurile nedemnilor care au dus echipa atât de jos. De acum înainte, toţi trebuie să arate că merită să continue la Inter. Este inacceptabil să vezi nişte jucători care, după ce că sunt limitaţi, tratează un meci într-o asemenea manieră. Poate că, într-adevăr, sezonul e încheiat. Dar ăsta e un discurs pentru suporteri şi presă, nu pentru nişte oameni plătiţi pentru a da totul în cele 90 de minute în care se află pe teren. Sunt convins că au existat în trecut generaţii care, la antrenamente, au transpirat mai mult decât au făcut-o sâmbătă aceste personaje care poartă abuziv tricoul nerazzurro.

Nu am uitat că am fost, probabil, cel mai mare apărător al jucătorilor, deşi nu am evitat să scriu şi despre defectele lor. De calităţile fotbalistice ale unora dintre ei încă sunt sigur. Dar, până să mi se dea dreptate din acest punct de vedere, băieţii ăia trebuie să arate că au caracter, pasiune, determinare şi că se respectă pe ei înşişi. Cu prestaţii precum cea din meciul cu Parma nu vor convinge pe nimeni de nimic. După ce am văzut sâmbătă, senzaţia pe care o am este că jucătorii au intrat pe teren cu o mentalitate de “timpul trece, banul merge”. Nu ştiu ce efect va avea decizia clubului de a anula ziua liberă. În ceea ce mă priveşte, e o metodă învechită, care rar dă rezultate. Dar măcar e un prim semnal că lucrurile nu mai pot continua ca până acum.

Sunt foarte ataşat de mulţi dintre jucătorii din actualul lot. E unul dintre defectele mele, care, de multe ori, mă împiedică să văd lucrurile obiectiv. Dar ceea ce am văzut în ultima perioadă m-a făcut să devin cinic. În acest moment, pentru mine, nu mai există nimeni care să fie de neatins. Sunt dispus să accept orice decizie luată de cei din conducerea clubului la finalul sezonului, dacă ei consideră că pe viitor nu vom mai avea parte de astfel de umilinţe. Pentru că Inter contează mai mult decât orice individualitate. Un lucru pe care aceşti nedemni se pare că nu l-au înţeles încă.

VIDEO: Inter – Parma 1-1




3 thoughts on “INTER – PARMA 1-1. CRONICA UNEI UMILINŢE

  1. boboin

    si ajungem la vorba mea ca daca nu bagi bani nu se vad rezultate.
    cand se aduc jucatori care erau rezerve pe la cluburile lor, sau jucatori de mana “n” din croatia ce pretentii poti sa emiti?
    in momentul in care dai bani multi (sau macar este cineva la club care stie ce sa cumpere) pe un jucator (sau mai multi) nu inseamna intrarea in faliment.
    banii se recupereaza din calificari in liga campionilor, din tricouri, sponsorizari, abonamente mai multe.
    daca asta inseamna un club “sanatos” e clar.

    Reply
  2. tutti66

    Am trait multe,l-am vazut antrenor pe Corrado Verdelli,l-am injurat pe Vieri cand a tras peste de la 1 m cu poarta goala,era sa sparg tv cand a egalat Toldo cu rube,agonie extaz,Madrid 2010,dar ce vad in ultimul timp intrece orice imaginatie,Thohir e presedinte si are domiciliul la Jakarta,bani nu prea sunt,antrenori sunt rataciti in scheme(ca majoritatea antrenorilor italieni,si tot fotbalul italian in general) jucatori sunt ca si valoare sub orice critica.
    Orice comentariu e de prisos,pana nu se face curatenie generala nu prea vad cum sa facem un pas inainte,fapte trebuiesc nu vorbe.

    Reply
  3. Deki

    Sa nu cumva sa-i scoti din teren pe Ranocchia sau Juan Jesus,o sa fie jucatori de baza in sezonul viitor pentru Inter. #FGM

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *