.
.

.

INTER – ST. ETIENNE 0-0. CRONICA MECIULUI


Inter rămâne fără victorie din 2 octombrie şi confirmă perioada dificilă în care se află. Împotriva francezilor de la St. Etienne, nerazzurri au obţinut doar o remiză albă, întrerupând astfel seria succeselor în Europa. Un 0-0 cenuşiu, venit la capătul unei prestaţii în nota obişnuită din ultima vreme.

Pentru un fan interist, e din ce în ce mai greu să se uite la un meci al Interului. Dacă e ceva mai greu decât asta, atunci acel ceva e să scrie despre ceea ce vede. Se spune că e mai uşor să scrii despre un eşec, pentru că epitetele, hiperbolele, metaforele, comparaţiile vin de la sine. În cazul acestui Inter, care se afundă tot mai mult în mediocritate, acest lucru nu mai este valabil. Pentru că s-a spus deja totul şi rişti să te repeţi. Este dificil să analizezi un meci precum cel de aseară şi să spui ceva nou. Pentru că problemele sunt aceleaşi. Şi tocmai asta este problema: a trecut aproape un an şi jumătate de când Mazzarri se află pe banca nerazzurrilor şi încă nu este clar ce fel de joc vrea să imprime echipei. Sau poate este vina mea. Poate nu înţeleg nimic din fotbal. Sau poate vocabularul meu nu este suficient de bogat pentru a nu relua idei deja expuse. De un lucru sunt însă sigur. Ceea ce oferă Inter în acest moment cu greu poate fi numit fotbal.

Scriam după partida cu Napoli că evoluţia bună şi curajoasă pe care am văzut-o împotriva echipei lui Benitez trebuie repetată mai multe meciuri la rând, altfel va rămâne doar o excepţie care confirmă regula. Aş fi vrut să mă înşel. Din păcate, nu am făcut-o. Cu St. Etienne, Inter a dezamăgit încă o dată. Acelaşi joc lent, orizontal şi previzibil. Aceeaşi dependenţă de acţiuni personale. Aceeaşi incapacitate de a juca din una, maxim două atingeri. Aceeaşi abordare mult prea prudentă pentru un meci pe teren propriu, împotriva unui adversar fără mari veleităţi. Iar la final, aceleaşi scuze şi aceleaşi explicaţii aiuritoare ale antrenorului. Mazzarri s-a refugiat din nou în alibiul absenţelor şi a încercat să ne convingă de faptul că există puţin fotbal de calitate în Europa. Nu a ratat însă ocazia să ne spună cât de puternici sunt cei de la Qarabag şi ce mare victorie a obţinut Inter împotriva lor, declarând că azerii au o echipă mai puternică decât naţionala ţării lor. De dragul statisticii…

În schimb, cu toate limitele lor evidente şi fără nume mari în echipă, francezii au părut că au o idee clară şi au jucat potrivit acesteia. S-au apărat exact, au făcut pressing, au fost mobili, au pasat bine, iar pe final puteau chiar să dea lovitura în câteva rânduri. Nu fotbalul-şampanie despre care vorbea Mazzarri, dar mai fotbal decât cel al Interului.

Nu se poate nega faptul că numeroasele absenţe – în special cea a lui Osvaldo – influenţează prestaţiile echipei. Însă senzaţia este că Mazzarri nu ştie/nu poate gestiona această situaţie. Deşi nu mai este un secret pentru nimeni că sistemul cu Icardi vârf unic nu-l avantajează pe argentinian şi nu dă rezultate, omul de pe bancă se încăpăţânează să-l folosească. Explicaţia este nevoia de a menaja unul dintre atacanţi. Dar de ce nu i s-a acordat o şansă lui Bonazzoli, care să fie rămas pe teren tot meciul, iar alături de el să fi jucat câte o repriză Icardi şi Palacio? Un 3-5-2 cu Guarin la mijloc, în locul inutilului Kuzmanovic sau chiar în locul lui Kovacic, care de asemenea ar fi avut nevoie de o pauză, în condiţiile în care a fost recuperat în ultimul moment înaintea meciului cu Napoli, ar fi oferit mai multe soluţii ofensive şi ar fi evitat un nou chin pentru Icardi, din nou mult prea izolat în atac. Reacţia agentului lui Maurito spune totul.

Dar lipsa de flexibilitate a lui Mazzarri este deja proverbială. Obtuzul toscan a dat înainte cu ceea ce ştie şi, spre deosebire de meciurile cu Dnipro şi Qarabag, de data asta nu i-a mai ieşit. Începutul a fost promiţător. M’Vila, probabil cel mai bun interist în prima repriză, a fost şeful mijlocului terenului, Dodo a pistonat flancul stâng şi i-a ţinut în alertă pe fundaşii francezi, iar Guarin a apărut des între linii, având prima ocazie a meciului şi oferindu-i lui Icardi o bună şansă de a deschide scorul, însă argentinianul a tras dezamăgitor dintr-o poziţie favorabilă. Totul a durat însă doar 20-25 de minute. Profitând de lipsa de idei şi de incisivitate a nerazzurrilor, St. Etienne a început să prindă curaj şi să apară tot mai des în preajma careului lui Carrizo. De altfel, înlocuitorul lui Handanovic s-a remarcat în finalul primei reprize, când a păstrat rezultatul cu o intervenţie spectaculoasă la şutul de la distanţă al lui Tabanou.

Pauza nu a dus modificări în cele două echipe, dar acest lucru avea să se schimbe rapid. La puţin timp de la reluare, M’Vila a fost nevoit să părăsească terenul din cauza unei accidentări la genunchi, primele informaţii indicând că este vorba despre o indisponibilitate de durată. Ieşirea francezului, înlocuit cu Hernanes, a creat un gol în faţa apărării interiste, altfel mult mai sigură decât în precedentele meciuri. Kuzmanovic, care a preluat atribuţiile fostului jucător de la Rennes, a avut cea mai mare ocazie a Interului, şut din interiorul careului respins cu o paradă providenţială de Ruffier, dar a eşuat în încercările de a bloca atacurile “verzilor”, tot mai periculoşi odată cu trecerea timpului. Intrarea lui Khrin în ultimele minute a rezolvat această problemă, însă jucătorii lui Christophe Galtier păreau deja mulţumiţi cu a treia remiză albă consecutivă în Europa League şi nu au mai forţat pe final.

La Inter, nici măcar intrările lui Hernanes şi Palacio nu au adus vreun plus, deşi brazilianul a confirmat prestaţia solidă din partida cu Napoli şi a avut ultima ocazie importantă a partidei, şutul său de la distanţă fiind însă respins fără mari probleme de Ruffier.

Dincolo de o nouă evoluţie dezamăgitoare, egalul de ieri reprezintă un rezultat prost şi din punct de vedere practic. Da, Inter rămâne liderul grupei şi continuă să nu primească gol în Europa (singurul aspect pozitiv al serii), dar a ratat o şansă importantă de a rezolva în mare parte problema calificării. Mai mult decât atât, victoria obţinută de Qarabag în Ucraina strânge clasamentul şi îi obligă pe nerazzurri să trateze returul cu St. Etienne şi pe cel cu azerii (ambele în deplasare) ca pe nişte partide decisive. Un eşec în Franţa ar complica şi mai mult situaţia. Un scenariu nu tocmai plăcut, ţinând cont de programul încărcat şi de numeroasele absenţe din lot.

Însă lucrul cu adevărat îngrijorător este că Inter continuă să ofere aceeaşi imagine de neputinţă. Nerazzurri pot câştiga, pot remiza sau pot pierde, dar echipa are mereu un joc mediocru şi neconvingător. Simone Nicoletti a remarcat foarte bine. Pazza Inter, echipa capabilă de orice, ambiţioasă şi care te putea face să treci uşor de la o stare la alta, nu mai există. A rămas doar o amintire. Acum există o singură stare: dezamăgirea. Mai ţineţi minte când v-a bătut cu adevărat inima de emoţie la un meci al Interului?

VIDEO: Rezumat INTER – St. Etienne 0-0

Inter: Carrizo – Andreolli, Vidic, Juan Jesus – Mbaye, Kuzmanovic (Krhin 85), M’Vila (Hernanes 53), Kovacic, Dodo – Guarin (Palacio 70) – Icardi

St. Etienne: Ruffier – Theophile-Catherine, Bayal Sall, Perrin, F.Pogba (Baysse 78) – Lemoine, Clement, Diomande (Cohade 85) – Hamouma, Van Wolfswinkel (Monnet-Paquet 67), Tabanou

CIFRELE MECIULUI (via whoscored.com)

Posesie %: 60,6 – 39,4
Pase reuşite %: 86 – 78
Dueluri aeriene câştigate %: 67 – 33
Şuturi la/pe poartă: 11/4 – 13/3
Driblinguri reuşite: 11 – 6
Tacklinguri: 15 – 21
Cornere: 5 – 2
Faulturi: 11 – 12
Offside: 2 – 0




6 thoughts on “INTER – ST. ETIENNE 0-0. CRONICA MECIULUI

  1. boboin

    driblinguri reusite : 11
    INCREDIBIL
    Zanetti facea dublu singur
    ZERO ABSOLUT PENTRU ECHIPA ASTA CARE VREA SA IMITE MARELE INTER.
    urmeaza Cesena
    trebuie sa-si revina nu? si cu cine daca nu cu iechipa care joaca in albastru negru si ilegal poarta numele de Inter.
    am ajuns sa-i regret pe Emre sau Georgatos plm ce echipa avem

    Reply
  2. mirifiq

    penibil! cat de prost sa fiu sa iau in seama pe dobitoc cand imi spune ca i au lipsit nu stiu ce jucatori, cand i-a avut la dispozitie atata timp si a fost la fel de rau jocul…

    Reply
  3. boboin

    Daca jube ia bataie la Olimpiakos si Roma este umilita de Bayern…..la ce nivel este Inter?
    Daca inzaghi antreneaza bilan de ce nu poate sa antreneze si la noi Zanetti?
    Daca in plm si Qarabak sau cum draq le zice sunt puternici atunci ii dau scutece de la fetele mele lu WM ca miroase rau de tot.
    Daca erau celelalte echipe de nivelul azerilor “NU AVAM NICI O SANSA DE CALIFICARE” – WM
    ” Mai ţineţi minte când v-a bătut cu adevărat inima de emoţie la un meci al Interului?” – NU

    Reply
  4. MishuB

    Salutare,

    Pe langa faptul ca domnul WM e limitat tactic cred ca a pierdut un pic si vestiarul. Mie mi se pare ca celor mai multi dintre jucatori le este lehamite de el.

    Ma astept la un dezastru le Cesena…

    Forza inter!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *