.
.

.

INTER – UDINESE 1-2. CRONICA MECIULUI


Inter a făcut o primă repriză bună, a condus, părea să aibă meciul sub control, dar apoi s-a prăbuşit, sufocată de propriile limite fizice, mentale şi tactice. O altă echipă aflată într-un moment dificil se relansează împotriva nerazzurrilor, care au ajuns la cinci partide consecutive fără victorie în campionat.

Nu-mi pot explica ce se întâmplă la Inter. Cred în continuare că Mazzarri trebuia demis (de fapt, nu trebuia pus deloc, dar asta e deja altă discuţie), cred în continuare ca Inter are un lot mai bun decât poziţia din clasament, dar situaţia e cât se poate de îngrijorătoare . E evident ca există un blocaj mental care face ravagii. Echipa asta nu mai ştie să câştige, nici atunci când are avantaj. Probabil de vină este mentalitatea. La Inter nu mai există campioni, nu mai există lideri, iar în ultimii ani mulţi s-au resemnat cu mediocritatea în care se scaldă clubul. Poate că o serie de două-trei victorii la rând ar face ca jucătorii să iasă din această gaură neagră în care s-a intrat, dar programul următoarelor etape nu ajută. Mă gândesc că o echipă ca Borussia, cu un antrenor apreciat aproape unanim şi cu fotbalişti doriţi de jumătate dintre echipele din Europa, a ajuns pe ultimul loc. Deci explicaţia cu lipsa de valoare a jucătorilor ţine doar până la un punct.

Primul pas spre rezolvarea unei probleme este să recunoşti existenţa ei. Şi, într-adevăr, există o problemă. De la introducerea sistemului cu 3 puncte la victorie, Inter nu s-a aflat vreodată la 18 puncte în spatele liderului după doar 14 etape. În acest moment, clubul care în urmă cu aproape 5 ani era în vârful Europei se află mai aproape de retrogradare decât de podium. Doar două puncte în ultimele cinci runde şi 17 de la începutul campionatului – medii de echipă care are ca obiectiv menţinerea în Serie A, nu revenirea în Liga Campionilor. Parcă pentru a face această criză şi mai rea, trei foşti antrenori ai nerazzurrilor din perioada post-Triplă – Benitez, Gasperini şi Stramaccioni – sunt peste Inter în clasament.

Este evident că poziţia a 12-a din ierarhia Seriei A este preocupantă şi că echipa trebuie să iasă rapid din această zonă periculoasă în care a ajuns. Dar pentru asta este nevoie de realism. Am fost neplăcut surprins să citesc o declaraţie a lui Bergomi, o legendă a clubului şi unul dintre cei mai importanţi analişti din Italia, care susţine că Inter trebuie încă să se gândească la locul 3, deşi a recunoscut că „distanţa este mare şi sunt multe echipe în faţă“. Mult mai realiste au fost vorbele tânărului Kovacic. Croatul nu s-a ferit să spună că, în acest moment, orice discurs de acest fel este deplasat, în condiţiile în care el şi colegii săi sunt departe să formeze o echipă adevărată.

Nu e uşor de acceptat, dar Interul actual este precum un şantier ale cărui baze abia s-au pus şi orice lucru neprevăzut pune în pericol ceea ce trebuie construit. Orice mic pas înainte este practic anulat la prima problemă apărută, iar temelia şubredă face ca totul să se prăbuşească ca un castel din cărţi de joc. În acest fel, nu se va ajunge nicăieri şi dezamăgirile vor continua să fie ceva obişnuit pentru echipă şi fanii săi.

Probabil că nimic nu confirmă mai bine comparaţia de mai sus decât o face meciul cu Udinese. O echipă care a venit pe Meazza după cinci jocuri fără victorie în campionat şi care a marcat doar două goluri în deplasare în acest sezon, dar care a plecat de la Milano cu toate punctele, deşi a fost condusă la pauză şi dominată timp de o oră. De această dată, Mancini a trimis pe teren o echipă într-o aşezare mai apropiată de logica impusă de calităţile jucătorilor (Kovacic în spatele celor două vârfuri, cu libertate de mişcare, de exemplu), dar şi cu anumite semne de întrebare (de ce Palacio şi nu Osvaldo, cel mai formă atacant din lot?), iar prima repriză a dat senzaţia că prestaţiile jenante din perioada recentă au rămas în urmă. Fără să entuziasmeze, Inter a jucat bine, cu un ritm deloc rău, şi-a creat ocazii (cea mai mare, prin Kovacic – bară din câţiva metri) şi, în cele din urmă, a reuşit să deschidă scorul exact înainte de pauză. Guarin a inventat o pasă superbă pentru Icardi, care a păcălit ieşirea la offside a apărării friulane şi a marcat ca un vârf veritabil cel de-al optulea său gol în acest sezon.

De obicei, un gol venit când toată lumea e deja cu mintea la vestiare reprezintă o lovitură pentru moralul echipei care îl primeşte. De această dată, efectul a fost exact invers. Superioritatea nerazzurrilor a mai continuat aproximativ 15 minute după pauză, apoi tot ce s-a construit într-o oră de joc s-a prăbuşit inexplicabil după ce Bruno Fernandes a egalat. O execuţie spectaculoasă, e adevărat, dar modul în care fundaşii Interului au tratat faza nu a făcut decât să le confirme lipsa inteligenţei tactice. A fost momentul imploziei. Incapabilă să reacţioneze, echipa lui Mancini a părut un boxer groggy, care aşteaptă KO-ul inevitabil. Iar acesta a venit, după o greşeală incredibilă a lui Palacio, de care a profitat Thereau.

Nici lovitura în plin a francezului nu i-a trezit pe nerazzurri. La naufragiu a contribuit şi Mancini, care a întârziat nepermis de mult momentul schimbărilor. Inter a continuat să joace haotic, fără orizont şi a încheiat repriza a doua fără a trage vreun şut pe poartă. Orice încercare de a arunca mingea în careul lui Karnezis se lovea fie de primul fundaş al lui Udinese, fie ateriza în peluză. În aceste condiţii, Osvaldo, intrat în locul lui Icardi când scorul încă era egal, a cedat nervos şi i-a reproşat cât se poate de vizibil lui Nagatomo ratarea unei centrări. Faptul că un “bad boy” ca el pare a fi cel mai determinat om din echipă arată nivelul la care a ajuns Inter.

Într-un final dramatic, Handanovic s-a alăturat colegilor săi în ofensivă şi chiar a reuşit să trimită cu capul ceea ce ar fi trebuit să fie un assist pentru Guarin. Columbianul a irosit însă prea uşor şansa de a salva un punct pentru nerazzurri, iar Stramaccioni a obţinut o revanşă meritată, deşi, poate, puţin norocoasă în faţa fostei sale echipe.

Până în ianuarie, Inter mai are de jucat ultima etapă din Europa League, cu azerii de la Qarabag (un meci fără miză), împotriva lui Chievo, în deplasare, şi pe teren propriu cu Lazio. Este fundamental ca toate aceste partide să fie câştigate, pentru ca primul joc pe 2015, cu Juventus, la Torino, să fie abordat cu un moral mai bun decât cel din prezent. Apoi, nu ne rămâne decât să sperăm că lucrurile se vor îmbunătăţi în perioada de mercato, unde trebuie să se intervină în toate compartimentele. Următoarea lună este decisivă pentru viitorul apropiat al clubului. Şi nu numai.

VIDEO: INTER – Udinese 1-2 (Icardi 45 / B. Fernandes 60, Thereau 71)




16 thoughts on “INTER – UDINESE 1-2. CRONICA MECIULUI

  1. alex21

    Mancini e genu de de antrenor care face schimbari dupa min 80 si daca e 0-5…e incredibila superficialitatea cu care jucatorii trateaza 90% din faze…cum plm sa incepi cu Palacio care e terminat grav de tot in momentu asta( mai da si assist pt adversar) si sa-l tii pe Osvaldo pe banca? fundasii sunt niste glume… mijlocasii inexistenti…e incredibila statistica aia cu centrarile…cum frate sa nu stii sa lovesti mingea cum trebuie? hai o data de 2 ori dar nu 50 de centrari nereusite

    Reply
  2. Mihai Bebu

    Cu parere de rau o spun, calitatea jucatorilor lasa de dorit si ce e mai grav e ca 90% dintre ei sunt asa. E din ce in ce mai grav. Nagatomo si Dodo sunt foarte slabi ca aparatori. Mijlocasii sunt modesti, inclusiv Guarin, care a devenit un simbol al echipei, dar pe vremuri, un jucator ca el nici banca de rezerve a Interului nu prindea; pana si cainele meu i-a citit fenta de sut, mereu aceeasi. Eu cred ca au fost obsedati in aducerea la club a mijlocasilor defenzivi, parca toti sunt asa acum. Kovacic e un jucator bunicel, dar nu stie sa traga la poarta, deloc. Mai mereu e grabit, parca inchide ochii in momentul sutului, iar duminica nu s-a aparat deloc, era singurul care nici nu incerca macar. Nu imi mai place. Intr-adevar, Osvaldo e cel mai determinat si agresiv, dar ineficient. Singurii care merita sa joace pentru Inter sunt Handanovic, Icardi si Osvaldo. E foarte greu sa reusesti ceva cu echipa asta.

    Reply
  3. boboin

    A trecut euforia schimbarii de antrenor (cel putin pentru mina) si iar nu mai astept cu nerabdare meciurile echipei(imitatiei de echipa ce joaca in albastru-negru) care joaca pe Meazza. Interul meu nu mai este in acest moment.
    la cat de idiot este indonezianul parca vad ca se finalizeaza transferul lui Carew dupa care a umblat anul trecut.

    Reply
    1. boboin

      Ok se poate.
      dar sa se duca draq la el acasa si sa lase pe cineva capabil (inclusiv financiar).
      Pacat pentru Mancini (pentru ce a facut la Inter) ca a acceptat postul asta.

      Reply
      1. seby

        Thohir chiar sta mai mult pe la el pe acasa. Man, fa si tu o lista cu seicii sau sugardaddies care au miliarde de spalat, incearca sa-i contactezi, zici ca ai o echipa neasemuita cu care sa se joace, le zici ca clubul merge pe pierdere de cand il stii, de situatia fotbalului italian, si poate, poate il prinzi in toane bune. Si apoi te rogi sa nu se’ntample ca pe la Anzhi sau chiar Monaco si Malaga. E asa de usor sa ceri sa se bage bani da’ sa nu te gandesti o clipa la consecinte gen fair-playul financiar sau pierderile care nu mai pot fi acoperite ca inainte. Prost v-a invatat pe unii Moratti sa mor io.

        Reply
  4. Costin

    De acord cu ce a spus seby…ex asta am spus si eu acum cateva luni…
    Unii s au asteptat sa arunce asta cu sutele de milioane pe transferuri,in caz contrar sa plece de la Inter…am spus ca am incredere in Thohir,imi pare un om cu capul pe umeri si sigur va sti ce sa faca cu acest club…;)

    In alta ordine de idei,principalele obiective pt Inter in acest moment,ar trebui sa fie E.L. si cupa Italiei…sunt doua obiective care se pot realiza,poate si cu putin noroc,si aici ma refer la traseul pana in finala celor doua competitii…daca mai punem si aducerea a doi,trei jucatori in iarna,atunci nu vad dc nu am putea castiga macar una din aceste doua trofee

    Reply
  5. seby

    Poti stramba din nas ca nu se misca ceva in cazul stadionului, sa zici ca i-a marit salariul aiurea lui Guarin, poti sa-l arati cu degetu’ cand mai zice va face Inter un brand in top 10 mondial in cativa ani, poti sa te indoiesti de Ausillo pe care el l-a pus in functie da’ sa tot ceri sa bage bani cand alde Platini e cu ochii pe noi, cand avem niste probleme serioase financiar (mostenire de la tata Moratti) nu mi se pare corect.

    Reply
    1. boboin

      PSG, Chelsea, City sunt contraargumentele mele.
      Si Real sau Barca sunt pe pierderi mari
      le da tata Platini o amenda si gata. NICIODATA nu o sa fie excluse din liga pentru ca ar fi prea mari pierderi pentru UEFA.
      Ideea este ca in orice afacere ca daca nu investesti nu castigi.
      doi trei jucatori decenti sa se aduca si se scot banii din tricouri, lume mai multa la stadion, sponsori, bursa etc.).
      Sa bagi bani nu inseamna numai Ronaldo sau Mesi. dar nici Medel sau Mvila.

      Reply
      1. Ionuţ Post author

        Păi contraargumentele tale nu prea stau în picioare. Din mai multe motive.

        1.În primul rând, amenda e doar primul pas. Iar două dintre cele trei exemple ale tale au fost amendate şi vor avea un lot limitat în ediţia viitoare din CL.

        2.City şi PSG produc nişte bani la care Inter doar visează. Din drepturi TV, din Champions League, din stadion propriu şi din marketing. La Inter, ultimele două capitole sunt practic insignifiante. Spre primele două doar tinde.

        3.La Chelsea eşti în eroare. În ultimii doi-trei ani, băieţii sunt cam ban pe ban. Pe lângă banii care vin la fel ca mai sus, au şi vândut bine (gen Luiz, 50 de bastoane la PSG), deci Abramovich nu mai vine cu bani de acasă.

        4.Real şi Barca au datorii, nu pierderi de 100 de milioane, ca Inter. Nu încurca borcanele. În ultimul an, ai noştri au produs doar 168 de milioane şi au cheltuit 268. De unde să bagi bani?

        5.De acord, nu investeşti, nu câştigi. Dar până să ai bani de investit, tre’ să fii puţin deştept. Gen Roma, aşa, ca să folosesc un exemplu la îndemână. Nici măcar Moratti nu s-a mai riscat să dea bani grei pe Alexis, Lucas sau Lavezzi, jucători ochiţi şi de noi. Pentru că până şi el s-a prins că nu mai merge aşa cum ne obişnuise.

        6.Problema e că piaţa e stricată şi nu o controlează nimeni. În momentul în care se vorbeşte despre 50 de milioane pe Brahimi, orice urmă de bun-simţ dispare.

        Cum zice şi Seby, sunt multe lucruri care i se pot reproşa lui Thohir şi băieţilor din club. Dar obsesia asta cu “să bage bani” cu ochii închişi chiar e ultimul dintre aceste lucruri.

        Reply
  6. alex21

    hai sa fim seriosi Thohir are vreo vina doar in masura in care s-ar fi asteptat careva sa-i aduca pe Messi Ronaldo Aguero la Inter…jucatorii astia care joaca acum nu au cota lui Eto’o Cambiasso sau Maicon pe vremuri dar unii aveau referinte buna cand au ajuns la Inter si totusi joaca precum niste cizme…e greu sa ridice cineva Interul in momentul asta

    Reply
  7. boboin

    Ok cum spuneti.
    Timpul va dovedi daca a fost bun sau nu Thoir. Sper sa luam si noi exemplele Roma si Atletico

    Reply
  8. seby

    Exact, peste inca vreo 2 ani vom avea cu adevarat o imagine bine conturata a muncii si deciziilor lui Thohir, o munca al dracului de grea dpmdv avand in vedere ca a cumparat un club deja bolnavior. Pana atunci imi va fi greu sa spun ca-i un presedinte bun sau rau.

    Reply
  9. tutti66

    Principalul obiectiv ar trebui sa fie epurare totala,si reconstructia echipei bazat pe jucatori care-si dau sufletul pentru Inter.
    Europa league va ramane un vis anul acesta, locul 3 ? ma pufneste rasul ca la circ,oricum multi sunt circari,samurai,beach footbal…

    Reply

Leave a Reply to Costin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *