.
.

.

INTER – VERONA 2-2. NOVEMBER RAIN


Apoi a început să plouă...”. O nouă dezamăgire şi o nouă culme a penibilului atinsă de Walter Mazzarri, care doar pe condiţiile meteo nu dăduse vina până acum pentru incompetenţa sa dovedită săptămână după săptămână.

Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că, de această dată, vina pentru rezultat nu îi aparţine exclusiv antrenorului. Ba chiar prima repriză nu a fost deloc rea, iar reacţia de după golul marcat de Toni a fost impresionantă pe alocuri. Au fost multe minute în care Verona efectiv nu reuşea să iasă din propria jumătate de teren, iar meciul semăna cu un “la mălai” jucat în spatele blocului. Atunci când Icardi a înscris în debutul reprizei a doua, chiar eram convins că, pentru prima oară în acest sezon, Inter va reuşi să câştige revenind după ce a fost condusă. Senzaţie întărită apoi şi de penaltyul apărat de Handanovic. Şi totuşi, nu s-a întâmplat.

Nerazzurri n-au făcut nici pe departe cel mai prost joc din acest an, dar au ratat şansa de a câştiga şi de a trece peste Milan în clasament chiar înainte de Derby della Madonnina din cauza greşelilor personale. Asta ţine de valoarea individuală a fiecărui jucător sau de forma de moment, nu de antrenor. Problema este că jucătorii Interului sunt expuşi acestor greşeli personale, pentru că echipa stă prost în teren şi aproape orice acţiune a adversarului, indiferent de numele său, devine o ocazie. În acelaşi timp, faptul că majoritatea golurilor primite vin în debutul sau în finalul meciurilor nu poate fi o coincidenţă, aşa cum a încercat Mazzarri să explice înaintea partidei cu Verona.

Şi de parcă ceea ce vedem aproape de fiecare dată nu ar fi suficient, există interviurile de la final. Sunt momentele în care Mazzarri anulează şi puţinele lucruri bune pe care le oferă echipa sa. E posibil ca declaraţia cu care am început această cronică să fie doar o exprimare nefericită, dar ea nu face altceva decât să confirme că omul de pe banca Interului are nevoie în orice context să găsească o scuză, o justificare pentru un lucru care nu a mers aşa cum şi-a propus. Fuga de responsabilitate a unui mediocru.

Venită după patru meciuri fără victorie, Verona a început mai bine partida de pe Meazza. Toni a avut şansa golului la o fază în care cei trei centrali interişti au fost uşor depăşiţi de un veteran de 37 de ani. La a doua ocazie pe care a avut-o, bătrânul vulpoi nu a mai ratat. Era minutul 10 şi oaspeţii se aflau în avantaj. Reacţia nerazzurrilor a fost furibundă. Inter a împins tot mai mult jocul spre poarta lui Rafael, iar egalarea a venit firesc, după doar 8 minute. Ranocchia a centrat la colţul lung şi Palacio a trimis cu capul pe 6 metri, de unde killerul Icardi a marcat ca un veritabil număr 9. Argentinianul şi-a sărbătorit reuşita ducându-şi degetul la gură, un gest critic la adresa fanilor care începuseră deja să-şi exprime nemulţumirea prin fluierături nu foarte puternice, dar suficient de perceptibile. Încă o dovadă a personalităţii lui Maurito, care, de altfel, nu s-a ferit nici la finalul meciului să critice comportamentul unei părţi a suporterilor. Cu toate acestea, în condiţiile în care tensiunea este oricum la cote înalte, era de dorit ca Icardi să evite o astfel de manifestare, mai ales că era vorba doar de un gol egalizator pe teren propriu.

Egalarea venită rapid le-a permis nerazzurrilor să evolueze ceva mai relaxaţi, însă cu aceeaşi determinare de a controla ostilităţile. Inter putea trece în avantaj înainte de pauză, dar fie bara, la şutul lui Kuzmanovic (o altă prestaţie solidă a mijlocaşului sârb), fie Rafael, la lovitura de cap a lui Vidic, s-au opus unui al doilea gol. Gol care a venit în cele din urmă în al treilea minut al părţii secunde. L-a marcat tot Icardi şi tot dintr-un assist al lui Palacio. Chimia regăsită dintre cei doi atacanţi interişti este una dintre veştile bune aduse de meciul cu Verona şi oferă mici motive de optimism în perspectiva următoarelor partide.

În acel moment, Inter părea să aibă situaţia sub control. Dar totul s-a prăbuşit după doar câteva minute, când Medel a intervenit neglijent în careu şi a comis un henţ evident. Penalty şi al doilea galben pentru chilian, care va rata astfel Derbyul din etapa viitoare. Handanovic a confirmat însă că este specialistul fără rival în Serie A al loviturilor de la 11 metri şi a respins şutul lui Toni, păstrând avantajul nerazzurrilor.

Mazzarri nu s-a grăbit să schimbe unul dintre cei doi atacanţi pentru a introduce un alt mijlocaş, aşa cum poate s-ar fi aşteptat mulţi, însă pentru Inter a fost tot mai greu să reziste asaltului veronez. Intrările ulterioare ale lui Khrin, în locul unui Kovacic obosit şi neconvingător, şi Obi nu au ajutat nici ele. A fost rândul băieţilor lui Mandorlini să împingă tot mai mult jocul spre poarta lui Handanovic, care a fost norocos la şutul violent al lui Christodoulopoulos, mingea lovind transversala înainte de a reveni în teren. Fostul interist de pe banca echipei gialloblu a forţat pe final cu Saviola şi Nico Lopez, iar cei doi au combinat pentru golul de 2-2 din minutul 89. O fază care a arătat ca Dodo şi Juan Jesus mai au încă multe de învăţat din ABC-ul apărării.

Finalul nu a adus decât o schimbare greu de înţeles a lui Mazzarri, care l-a trimis pe teren pe Osvaldo în locul lui Icardi, cu gândul de a obţine 30 de secunde în plus pentru o ultimă tentativă de a câştiga meciul. O ultimă tentativă care nu a mai venit.

Pentru determinare, Inter ar fi meritat să câştige. Pentru joc, deşi s-a putut observa o creştere discretă, deznodământul este corect. Verona a obţinut primul punct pe Meazza după o pauză de 24 de ani, iar Mandorlini a reuşit în premieră să nu piardă ca antrenor în faţa echipei la care a făcut carieră ca jucător. Fără a uita faptul că, după Cagliari, Fiorentina, Napoli şi Parma, nerazzurri se împiedică din nou în faţa unui adversar aflat în criză de rezultate. Trista serie a contraperformanţelor lui Mazzarri continuă.

Situaţia în care se află Inter nu este deloc încurajatoare. Nerazzurri se îndepărtează tot mai mult de podium şi, ţinând cont că după pauză urmează o serie dificilă – Milan, Roma, Udinese -, nu există motive de optimism că lucrurile s-ar putea îmbunătăţi. Poate că în această pauză vor reveni unii dintre indisponibili, însă e nevoie de mai mult decât recuperarea unor jucători. Ne rămâne doar să aşteptăm ca ploaia se va opri. Nu poate ploua la nesfârşit, nu-i aşa?

Dar chiar dacă soarele va ieşi dintre norii negri la Derby, eu tot cred că Mazzarri trebuie demis.

VIDEO: INTER – Verona 2-2 (Icardi 18, 48 / Toni 10, Nico Lopez 89)

Inter: Handanovic – Ranocchia, Vidic, Juan Jesus – Nagatomo, Kuzmanovic, Medel, Kovacic (Krhin 64), Dodo – Palacio (Obi 87), Icardi (Osvaldo 90+3)

Verona: Rafael – Martic, Marquez, Moras, Agostini – Ioniţă (Nico Lopez 80), Obbiadi, Hallfredsson (Campanharo 65) – Christodoulopoulos, Toni, Gomez (Saviola 80)

CIFRELE MECIULUI (via whoscored.com)

Posesie %: 56,2 – 43,8
Pase reuşite %: 87 – 82
Dueluri aeriene câştigate %: 63 – 37
Şuturi la/pe poartă: 18/4 – 17/5
Driblinguri reuşite: 11 – 2
Tacklinguri: 15 – 11
Cornere: 5 – 8
Faulturi: 9 – 13
Offside: 1-1




11 thoughts on “INTER – VERONA 2-2. NOVEMBER RAIN

  1. seby

    Mazzarri daca vine acasa baut si e luat la rost de sotie va zice ca “unde beat mami?!? c-am baut numa’ suculet! probabil mi-au turnat baetii ceva, nu stiu. A mai si plouat si probabil a fost cu alcool, nu e vina mea … “

    Reply
  2. Ibrahim

    Nu e vina lui niciodata. Poate la urmatoarele meciuri o sa bata vantul, o sa fie frig, o sa apara un OZN peste stadion in timpul meciului, o sa viseze urat cu o seara inainte sau o sa ne spuna ca a mancat expirat si sigur una dintre cauzele astea i-a stricat lui tactica de mare geniu al fotabului mondial.
    Ce dracu antrenor de la o echipa cu pretentii vine cu astfel de scuze? El nu-si da seama ca se face de ras? E un penibil. Incompentanta si povestea cu zane in care crede ca e, i-au afectat grav creierul. Nu are niciun fel de legatura cu realitatea in care traieste. El vede alte meciuri, in opinia lui in UCL nu e fotbal de calitate, dar echipa lui intalneste niste tiatani mereu pe teren. Si bineineteles ca el face tot ce poate ca sa-i bata. Si chiar i-ar bate daca nu ar interveni mereu fenomene inexplicabile controlate de fiinte din alte galaxii care vor sa-l sboteze. El e pe treaba, dar ei apar mereu si ii strica planul perfect.
    Cat dracu sa mai suportam? Jucam mizerabil. Un antrenor care ne-a transformat intr-o echipa mica.
    Egal acasa cu Verona dupa 24 de ani? Nu iti e rusine ba incompetentule cand iti privesti fata aia in oglinda?

    Reply

Leave a Reply to Deki Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *