.
.

.

LUNEA NEAGRĂ A INTERULUI


Nu îmi amintesc, sincer, în cei peste 20 de ani de fan al Interului, o zi în care să mă simt atât de dezamăgit şi de descurajat. Am senzaţia că am nimerit într-un vis urât, care m-a catapultat în dificilii ani ’90 şi 2000, când echipa nu avea rezultate, iar clubul lua decizii halucinante. Doar că acum e mai rău.

Să le luăm pe rând.

Genoa – INTER 1-0

Nerazzurri rămân cu o singură victorie în ultimele opt etape, după un meci în care evoluţia lor a fost una destul de reuşită, dacă ne raportăm de prestaţiile de care am avut parte în ultima vreme. Însă nici în aceste condiţii nu a fost suficient pentru a obţine măcar un egal. De această dată, a fost o înfrângere nemeritată, pentru că, deşi cifrele confirmă că a fost un duel echilibrat, Inter a avut ocaziile mai numeroase şi mai clare. Şi deja tradiţionalul penalty neacordat. Zelul cu care Gazzetta dello Sport a încercat să ne explice că nu trebuia acordată lovitura de pedepasă este demn de o cauză mai bună.

Exceptând titularizarea lui Kuzmanovic în favoarea lui Kovacic sau a lui Guarin (vom vedea imediat că lăsarea pe bancă a columbianului are şi alte explicaţii), nici Mazzarri nu poate fi acuzat, pentru că pe Marassi, după multă vreme, am revăzut un Inter cu mai mult de un atacant pe teren din primul minut. Când pierzi jucând bine nu este o tragedie, dar când se întâmplă să pierzi şi în una din puţinele ocazii în care joci bine, este evident că avem de-a face cu o problemă. Nerazzurri nu au reuşit să fructifice şansele pe care le-au avut, indiferent că la finalizare a fost Ricky Alvarez, Jonathan, Palacio, Guarin sau Botta, iar Genoa a înscris la o fază fixă, pe final, când cu greu se mai putea face ceva.

Dar atunci când ai un astfel de bilanţ în ultimele două luni, iar anul începe cu patru meciuri fără victorie, antrenorul are partea sa de vină. Chiar dacă jucătorii nu pot fi complet absolviţi (Jonathan a fost de departe trompeta meciului, Juan Jesus a fost jalonul preferat al grecului Fetfatsidis, Campagnaro de după accidentare nu mai este nici jumătate din cel de la începutul sezonului, Kovacic a fost de nerecunoscut), iar materialul uman pe care Mazzarri îl are la dispoziţie este slab calitativ, această lipsă de rezultate vine şi din incapacitatea staffului tehnic de a gestiona situaţia.

Pe lângă faptul că este dramatic că Inter nu bate o echipă cel mult mediocră în ciuda unui joc deloc rău, două sunt concluziile acestei partide. Nu-mi aparţin, dar sunt total de acord cu ele. Prima, legată de condiţia fizică:


A doua are legătură cu ceea ce urmează să discutăm mai jos. Traducere: ori Mazzarri demisionează după mercato, pentru a dat un semnal clar că lucrurile nu sunt în regulă la club, ori acceptă să continue cu ce are la dispoziţie, dar fără să se plângă mereu de limitele lotului.


Urmează un meci acasă împotriva Cataniei, ultima clasată. Orice altceva în afara unei victorii este inacceptabil.

Schimbul Guarin-Vucinic

Ştirea a căzut brutal, ca un trăznet, de nicăieri şi s-a propagat rapid prin intermediul reţelelor de socializare. Reacţiile (vorbesc de partea interistă, pentru că cine este interesat de ceea ce cred nişte demenţi care îl idolatrizează pe Moggi?) au fost, iniţial, de neîncredere. Părea greu de crezut şi, mai ales, de acceptat că un astfel de scenariu poate exista. Dar, pe măsură ce informaţiile au continuat să curgă, s-a dovedit adevărat: Inter îl va ceda pe Guarin la Juventus şi se va alege în schimb cu Vucinic şi, probabil, o sumă de bani. Ştiu, este ireal, dar se întâmplă.

Image and video hosting by TinyPic

Să ne lămurim din start. Plecarea lui Guarin era inevitabilă. Din mai multe motive. Clubul nu şi-a respectat promisiunea de a-i prelungi contractul scadent în 2015 (observaţi că e din ce în ce mai bine, da?), în condiţiile discursului „întâi vindem, apoi cumpărăm”, columbianul era cea mai bună marfă pe care Inter o putea scoate pe tarabă, iar recent Thohir a dat o declaraţie în care, mai pe ocolite, l-a acuzat că nu pune suficient suflet în joc. Deci problema nu este neapărat plecarea sud-americanului.

Problema nu este nici măcar venirea lui Vucinic. În fond, vorbim de un jucător care cunoaşte bine Serie A, are experienţă, plus că s-a discutat destul de mult de nevoia aducerii unui atacant. Să nu uităm că un astfel de nume ne-ar fi încântat extrem de mult anul trecut pe vremea asta, când îl aveam pe Rocchi şi îi ofeream un trial lui Carew.

PROBLEMA adevărată este schimbul în sine. Inter îşi ajută practic rivala dintotdeauna să-şi întărească o linie de mijloc oricum foarte puternică şi, în acelaşi timp, să scape de un jucător pe care nu se mai baza şi de care încerca să se despartă încă din vară. Cu alte cuvinte, Juventus îşi asigură spatele în cazul vânzării unuia dintre Vidal, Pogba sau Marchisio şi eliberează un loc în atac, unde, la vară, ar putea veni Berardi, de exemplu.

În acest timp, nerazzurri slăbesc îşi mijlocul, oricum un compartiment cu mari probleme şi care are nevoie de întăriri, şi aduc un jucător de peste 30 de ani (Guarin are 28), cu puţin peste 350 de minute la activ în acest sezon şi care nu se bucură nici pe departe de simpatie în rândul fanilor interişti.

Probabil că un împrumut sau chiar şi un transfer definitiv la un preţ rezonabil nu ar fi avut parte de această reacţie nervoasă pe care suporterii au avut-o în masă. Dacă oficialii clubului ar arunca un ochi pe internet, probabil şi-ar da seama ce tâmpenie au făcut şi cât de scandalizaţi sunt cei pentru care se presupune că joacă această echipă. Niciodată nu am văzut o asemenea unanimitate în a dezaproba o mutare de mercato.

Ceea ce se întâmplă nu are nicio explicaţie logică, nu este susţinut de niciun argument logic, mai ales că, vara trecută, Juventus a tratat la sânge un eventual transfer al lui Isla la Inter, care, în cele din urmă, nu s-a mai materializat. Nici măcar o fărmâmă de orgoliu nu mai există în clubul ăsta?

Să nu uit. Nu împărtăşesc entuziasmul celor care spun că prin plecarea lui Guarin îl vom vedea mai des pe Kovacic titular. Kuzmanovic şi Taider FTW!

D’Ambrosio, încă o “superafacere” by Branca şi ai lui

Se poate mai rău? Da, se poate. Branca şi ai lui par on fire. „Scatenati”, cum ar spune italianu’. Îl cunoaşteţi pe Danilo D’Ambrosio, lateralul lui Torino, aflat în ultimele luni de contract cu gruparea granata şi pe care Inter încearcă să-l aducă de câteva săptămâni. Pentru că tratative grele.

Se pare că Inter a făcut o nouă ofertă “interesantă” pentru un jucător mediocru (sigur, un upgrade faţă de Jonathan, dar asta nici nu este prea greu), oficialii nerazzurri fiind dispuşi să cedeze 50% din Duncan şi să plătească o sumă de bani. Pentru un fotbalist aflat în ultimele şase luni de contract! Dacă n-ar fi de plâns, zău că aş râde cu poftă!

Şi ca să terminăm în forţă, Borussia Dortmund este aproape să-l ia pe Ranocchia, care se pare că este dispus să meargă în Germania (şi cine-l poate acuza?). Nici asta n-ar fi chiar o problemă, pentru că Broscoiul oricum a rămas la stadiul de eternă speranţă, dar sunt şanse mari ca în locul lui să vină fantasticul Paolo Cannavaro. Tinereţe fără bătrâneţe, cum ar veni!

Vremuri grele, interişti!

Sursa foto: tuttomercatoweb.com




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *