.
.

.

MILAN – INTER 1-1. CRONICA MECIULUI


Inter şi Milan au încheiat la egalitate primul Derby al sezonului, la capătul unui meci care a confirmat declinul fotbalului milanez. Nivelul jocului a fost peste cele două întâlniri din sezonul trecut, dar foarte departe de duelurile din anii de glorie ai Seriei A.

Roberto Mancini a revenit pe banca Interului şi toată lumea aştepta să vadă ce va aduce nou în jocul nerazzurrilor. În condiţiile în care prestaţiile din mandatul lui Mazzarri reprezentau gradul de comparaţie, cu greu îşi imagina cineva că se poate mai rău. Pe de altă parte, dacă cineva credea că toate problemele se vor rezolva în doar câteva zile, ori era extrem de optimism, ori nu avea o imagine corectă a situaţiei. Fostul antrenor a plătit cu postul fiind principalul vinovat pentru ceea ce vedeam săptămână de săptămână, dar nimeni nu a fost atât de naiv încât să considere că materialul uman pe care l-a avut la dispoziţie era unul care să-i permită să lupte pentru trofee. Dacă pentru suporteri plecarea lui Mazzarri este o veste bună, nu la fel ar putea fi şi pentru jucători. De acum înainte, nu mai au niciun alibi, iar primii criticaţi pentru eventualele rezultate slabe vor fi ei.

Şi totuşi, având puţin timp la dispoziţie şi un lot limitat valoric, dar şi numeric, din cauza absenţelor cauzate de suspendări sau accidentări, Mancio a reuşit să dea o altă faţă Interului. Şi nu doar atât, ci şi o altă mentalitate. Iar aceste lucruri nu pot fi explicate doar prin schimbarea de sistem. Este evident că nerazzurri nu mai acelaşi joc fără orizont şi liniar. Primele 20-25 de minute ale meciului de duminică sunt cea mai bună imagine a schimbării în bine pe care a adus-o noul antrenor. Inter a controlat ostilităţile în această perioadă, datorită aşezării avansate şi pressingului foarte bun. Pe hârtie, echipa a fost aşezată într-un 4-3-1-2, dar pe teren s-a văzut un 4-3-3 care devenea 4-5-1 în momentul în care se pierdea posesia. În lipsa soluţiilor ofensive pentru cele două benzi, Mancini a improvizat cu Palacio şi Kovacic, un experiement nereuşit, ambii anulându-şi practic principalele calităţi în zone ale terenului în care nu sunt obişnuiţi să evolueze. Cele mai mult discuţii s-au născut în privinţa poziţionării croatului.

La finalul meciului, Mancini a explicat că decarul nerazzurrilor poate deveni o soluţie pentru a juca în bandă, aşa cum o face David Silva la Manchester City sau cum a făcut-o de multe ori Andres Iniesta la Barcelona. Dacă este adevărat, atunci e mult de lucru, pentru că meciul cu Milan a arătat un Kovacic care nu s-a aflat deloc în joc. Croatul a fost dominat clar de Rami, un fundaş central care a părut o copie a lui Maicon în zilele bune ale brazilianului, a greşit pase multe şi uşoare, nu a creat deloc pericol şi de multe ori a dat senzaţia că nu ştie ce trebuie să facă. Este deja al treilea antrenor pe care Kova îl are la Inter şi fiecare a avut o altă idee despre cum şi unde trebuie folosit. Pentru un tânăr de 20 de ani, e dificil să-şi atingă potenţialul astfel.

Probabil că Mancini a dorit să trimită şi un mesaj conducerii, în privinţa perioadei de mercato din ianuarie: avem nevoie de extreme. În acelaşi timp, este posibil ca Mancio să fi încercat să protejeze flancurile, în condiţiile în care nici Nagatomo, nici Dodo nu reprezintă garanţii din punct de vedere defensiv. Aproape sigur o astfel de abordare vom vedea şi săptămâna viitoare pe Olimpico, împotriva Romei, un meci în care remiza ar fi considerată un succes, dar este de aşteptat ca deja de la partida de acasă cu Udinese să vedem o aşezare mai logică şi care să respecte poziţiile jucătorilor.

În orice caz, în ciuda unor critici care îi pot fi aduse – Palacio şi Kovacic în bandă; cele două schimbări din final, care au dat senzaţia că trage de timp; uşoara cădere şi lipsa de reacţie după golul Milanului -, Mancini a trecut cu bine de primul examen important din al doilea mandat de pe banca nerazzurrilor. Cu siguranţă, mai sunt multe lucruri de pus la punct (apărarea de patru suferă, suntem siguri că Vidic nu este soluţie?), dar primele semne sunt încurajatoare.

Rezultatul de egalitate este cât se poate de echitabil. Nici una dintre echipe nu a fost atât de slabă încât să piardă, dar nici una nu a făcut suficient pentru a câştiga. Deşi a fost un meci peste cele două din sezonul precedent, nivelul a fost departe de ceea ce oferea Derby della Madonnina în anii trecuţi. Într-o altă perioadă, cele două echipe încercau să scoată în faţă calitatea uriaşă pe care o aveau, acum au ca scop să-şi ascundă limitele evidente şi să se folosească de un succes în faţa rivalei pentru a obţine o săptămână sau două în plus de linişte.

Neschimbat a rămas doar publicul, care reuşeşte încă să ofere un spectacol impresionant, prin care aminteşte neutrilor că pasiunea şi trăirile intense dintr-un Milan – Inter încă există şi că Milano rămâne totuşi, în ciuda crizei prin care trec ambele echipe ale sale, un oraş important în lumea fotbalului.

Meciul a început cât se poate de abrupt, cu o fază controversată. Mexes l-a faultat pe Icardi la marginea careului, într-o situaţie ce putea deveni o ocazie clară de gol, dar francezul nu doar că a scăpat de o posibilă eliminare, însă nici măcar nu s-a fluierat lovitură liberă. Nu a fost ultima dată când rossonerri au scăpat nepenalizaţi de un arbitru în mod evident apăsat de miza partidei pe care a condus-o. Tot în prima repriză, Muntari a avut o intervenţie brutală asupra lui Dodo, în urma căreia lateralul brazilian a sângerat pe aproape întreaga durată a întâlnirii. Nici la faza respectivă Marco Guida nu a luat vreo decizie împotriva gazdelor, lucru care a încurajat agresivitatea jucătorilor lui Inzaghi, cu Dodo jucând rolul victimei de serviciu.

Inter putea deschide scorul în primele zece minute, când Icardi a scăpat singur cu Diego Lopez, după o greşeală a lui Muntari, dar golgheterul nerazzurrilor a finalizat slab şi i-a permis fostului portar de la Real Madrid să respingă. În ciuda unui joc mai bun al băieţilor lui Mancini, Milan a marcat la prima sa acţiune serioasă. O minge pierdută uşor de Nagatomo s-a transformat într-o contră a rossonerilor, care au profitat de degringolada din apărarea interistă. El Shaarawy a scăpat liber pe stânga şi a centrat pentru Menez, care l-a învins pe Handanovic cu o execuţie elegantă, din mijlocul careului.

După gol, Inter a redevenit echipa lentă, previzibilă şi tristă din ultima parte a mandatului lui Mazzarri. De cealaltă parte, Milan a părut prematur mulţumită cu rezultatul de la pauză şi nu a încercat să profite. Egalarea putea veni la nouă minute de la debutul părţii a doua, la o fază confuză în careul lui Diego Lopez. Felul în care s-a desfăşurat acţiunea, confuzia şi panica, execuţiile ratate şi şutul în peluză al lui Icardi spun totul despre nivelul actual al Derby-ului. În cele din urmă, s-a făcut 1-1, în minutul 61, când Joel Obi, unul dintre cei mai slabi interişti până în acel moment, a marcat primul său gol în Serie A cu un şut nu foarte puternic, dar bine plasat din marginea careului, după o respingere slabă a lui Zapata.

Pe final, ambele echipe au avut şansa de a da lovitura şi de a obţine toate punctele. El Shaarawy a lovit transversala din situaţie de unu contra unu cu Handanovic, iar Icardi l-a imitat, cu o execuţie dificilă din mijlocul careului. Fostul interist Poli a ratat ultima ocazie a meciului, în minutele de prelungire, când şutul său a fost deviat de Ranocchia, mingea trecând agonizant pe lângă poartă.

Un egal care nu ajută pe nimeni, pentru că atât Milan, cât şi Inter au ratat şansa de a profita de paşii greşiţi făcuţi de Napoli, Sampdoria şi Lazio şi de a se apropia de locul 3. Însă, în acelaşi timp, senzaţia este că nimeni nu este nemulţumit de acest deznodământ. Este şi acesta un semn al mediocrităţii în care se zbate Derby-ul în ultimii ani.

VIDEO: Milan – INTER 1-1 (Menez 23 / Obi 61)

Inter: Handanovic – Nagatomo, Ranocchia, Juan Jesus, Dodo – Guarin, Kuzmanovic, Obi (Hernanes 72) – Kovacic (M’Vila 90+4), Icardi (Osvaldo 89), Palacio

Milan: Diego Lopez – Rami, Zapata, Mexes, De Sciglio – Essien, Muntari (Poli 76) – Bonaventura, Menez, El Shaarawy – Torres (Honda 72)

CIFRELE MECIULUI (via whoscored.com)

Posesie %: 46,3 – 53,7

Pase reuşite %: 81 – 87

Dueluri aeriene câştigate %: 50 – 50

Şuturi la/pe poartă: 10/2 – 8/3

Driblinguri reuşite: 5 – 9

Tacklinguri: 18 – 26

Cornere: 7 – 4

Faulturi: 17 – 12

Offside: 3 – 1




12 thoughts on “MILAN – INTER 1-1. CRONICA MECIULUI

  1. Deki

    Nu Nagatomo a pierdut mingea,ci Obi.

    Cati dintre voi s-au gandit ca Obi va incepe repriza a doua? Eu deja mi-l imaginam pe Hernanes pe teren,in schimb Mancio a fost super inspirat si l-a pastrat pe teren,desi Obi a jucat slab si luase galben.

    Cand am vazut Interul facand pressing in jumatatea Milanului cu 6 jucatori am ramas blocat,pacat ca ne-am stins dupa golul merdelor.

    Deci…..sa inceapa seria “X”-urilor lui Mancio :))))))

    Reply
  2. tutti66

    A fost un meci care pe care,puteam sa castigam sau sa si pierdem foarte usor,milan-ul un pic cam agresiv peste nivelul de bun simt permis de arbitru.
    Yuto saracul la faza golului alerga pe langa Menez pe care l-a pierdut,a pierdut si linia offside-ului si sa pozitionat(dezorientat) gresit pe centrare:Tot tacamul.

    Reply
  3. seby

    Vezi ca nu-i chiar asa! la golu’ lui Menez! atat Juan cat si Ranocchia erau avansati aiurea, parca Rano a pierdut mingea iar Dodo si Naga au trebui sa se retraga spre centru, mingea a fost trimisa in stanga, japonezul n-as stiut unde sa se’mparta iar Menez a ramas pana la urma liber. Foarte bune atat centrarea cat si finalizarea.

    Va spune tata ca acel cuplu de fundasi e capiat rau, daca Juan conduce apararea (eu asa am vazut) e nasol. Baiatul are inima, pune osu’ insa n-are inteligenta fotbalistica adecvata si se aprinde usor. Mi se rupe despre ce ziceti, Vidic tre’ titular 😛

    Reply
    1. tutti66

      A fost o greseala colectiva la golul milanului pornind de la pierderea mingii de Obi daca nu ma insel in terenul advers pana la greseala”favoritului”meu Yuto,care vorba ta daca JJ nu are inteligenta fotbalistica de “micul” si la propriu si la figurat japonez ce sa mai spunem;probabil are in ADN ping-pong-ul,judo,budo,sumo…dar la fotbal si calcio in special e ZERO.

      Reply
  4. seby

    Altfel incurajatoare minutele de pana la golul lui Merdenez ca dup’aia am avut un Mazzarri style evident iar faptul ca nu pot evidentia vreun jucator arata ca, per ansamblu, s-a prestat nasol. Thumbs up pt Dodo, il vedeam ca pe un om moale da’ uite ca m-am inselat, e un razboinic. Apropo, nu vi se pare ca seamana foarte mult ca stil cu Maxwell? ma mai gandesc la o chestie, banuiesc ca Guarin va urca cu adevarat stacheta cu Mancini, ca va vedea licaririle de Stankovic in el (stim cat de mult il pretuia mancio pe Deki).

    Dezamagit de Icardi si Kovacic. Mai ciudat mi s-a parut la Icardi, il vad om de meciuri mari iar 3 ratari mari ntr-un singur joc nu s-a mai intamplat. Kovacic moale, inexact, a alergat in gol, daca faci un joc bun la 4-5 meciuri esti departe de a fi vreun fenomen. Plus ca inadaptabilitatea sa tactica incepe sa ma irite.Mai are muuuuulte de invatat insa aci nu pare sa o faca. Poate o ajunge odata si odata sa joace si mai in spate.

    Reply
  5. Jerry

    Nu am pretentia ca Inter sa joace senzational doar ca s-a schimbat antrenorul, dar am pretentia, in plm, sa nu mai vad schimbare Icardi – Osvaldo, in minutul 90. De ce mama ma-sii nu l-a bagat prin minutul 75, ca si asa Wandezul nu era in apele lui?!

    Reply
  6. MishuB

    Salutare,

    Nu poti spune prea multe despre noul Inter dupa un singur meci si ala cu Milan. Cred ca Mancini in multe momente ale meciului a improvizat mai mult. Nu cred ca asta va fi Interul din restul sezonului.

    L-as vedea pe Vidic in echipa si Juan trecut pe stanga. Medel la inchidere ar schimba mult mijlocul. Este mai vioi decat Kuzmanovic si cred ca recupereaza si paseaza si mai bine.

    Acum sa nu uitam, trebuie sa jucam si in UEFA si Mancini stie ca aceasta competitie e un bilet pt CL. Sunt sigur ca Joi ii vom vedea si pe Vidic si pe Hernanes tiltulari. Probabil si Osvaldo in locul lui Palacio.

    Problema mare in mijloc cred ca e cum il joaca pe Kova si pe cine il joaca alaturi de el. Nu cred ca e om de banda. Crde ca lui Kova ii place cel mai mult sa vina perpendicular pe poarta, urcand de la mijlocul terenului si pasand decisiv. In multe ipostaze l-am vazut cu spatele la poarta. Nu cred ca se simte in largul lui asa. Apoi trebuie sustinut. L-am vazut deseori facand combinatii de pase cu Hernanes. Ii place sa combine pe spatii mici si ii trebuie un jucator alaturi care ii da siguranta asta. Desi a dat gol l-as vedea mai bine pe Hernanes in echipa decat pe Obi, desi nigerianul face mai bine defensiva.

    Astept cu nerabdare meciul urmator!! 🙂

    Forza inter!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *