.
.

.

SAMPDORIA – INTER 1-0. CRONICA UNUI MECI PIERDUT NEDREPT


Seria neagră a Interului continuă. Al patrulea meci consecutiv fără victorie în campionat şi al şaselea în toate competiţiile înseamnă, aproape sigur, finalul oricăror ambiţii de calificare în ediţia viitoare a cupelor europene. Matematica încă nu spune asta, dar logica şi bunul simţ o fac. Într-un sezon în care nerazzurri nu şi-au ascuns în niciun moment propriile limite, e un deznodământ firesc. Dar sentinţa a fost dată de o partidă pe care echipa lui Mancini a pierdut-o nedrept.

La Genova, împotriva unui adversar caracterizat perfect de Gazzetta dello Sport drept „una squadra di bastardi senza gloria”, Inter a făcut unul dintre cele mai bune jocuri ale sezonului. Chiar şi apărarea, de multe ori în acest an călcâiul lui Ahile al nerazzurrilor, a avut o evoluţie mai mult decât decentă. A fost o nouă confirmare a faptului că, în ciuda dificultăţilor prin care a trecut, Vidic oferă mai multă siguranţă şi mai multe garanţii decât titularii obişnuiţi, Ranocchia şi Juan Jesus. În lipsa lui Santon, răpus în ultimul moment de o febră puternică, Juan a fost folosit ca fundaş stânga, o poziţie în care nu a mai fost la fel de expus ca în centru şi în care a avut o evoluţie satisfăcătoare. E adevărat, aportul său ofensiv a fost aproape nul, însă, din punct de vedere defensiv, lucrurile au stat mult mai bine decât în alte ocazii.

Mijlocul şi atacul, cu rezervele de rigoare, şi-au făcut, de asemenea, treaba. Băieţii lui Mancini au avut posesia, au construit, în special pe axa Medel-Shaqiri (una dintre certitudinile acestui sezon) şi au avut ocazii. Nu a fost nimic strălucitor sau ieşit din comun, însă jocul Interului a fost evident superior celui propus de Sampdoria. Dar, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în actuala stagiune, nerazzurri au sfârşit prin a fi învinşi chiar şi atunci când au fost mai buni.

Diferenţa a fost făcută de o execuţie senzaţională a lui Eder (ştiu, alt deja-vu), de ghinion (bara lui Icardi) şi, mai ales, de arbitrajul lui Valeri. Cel puţin un penalty evident refuzat, lovitura liberă care a dus la golul Sampdoriei acordată după un fault nesancţionat asupra lui Guarin şi, în general, o manieră favorabilă gazdelor de-a lungul întregii partide. Dacă adăugăm şi golul anulat greşit lui Icardi în meciul cu Cesena, obţinem minimum 3 puncte pierdute în două etape. Puncte care nu ar fi îmbunătăţit foarte mult situaţia nerazzurrilor, dar care ar fi permis Interului să continue să se afle în lupta pentru Europa.

Sunt de acord că arbitrajele reprezintă ultima problemă la Inter în acest moment. Accept că poziţia actuală din clasament este cea corectă, ţinând cont de ceea ce au arătat elevii lui Mazzarri, întâi, apoi cei ai lui Mancini de-a lungul întregului sezon. Dar aceste lucruri nu dau dreptul supraevaluaţilor cu fluier din Italia să-şi bată joc de acest club. Din păcate, la fel ca în trecut, conducerea nu reacţionează. Spre deosebire de cea a lui Napoli, una dintre ultimele echipe care ar avea dreptul să se plângă de arbitri în acest an.

După eşecul cu Sampdoria, mai rămân de disputat 10 etape. Agonia, aşa cum am numit-o în preview-ul duelului cu trupa lui Mihajlovic. Cum o clasare pe un loc de cupă europeană ar însemna un mic miracol, este clar că Mancini trebuie să se concentreze pe alte obiective. Pentru Inter, sezonul 2014/15 s-a încheiat, însă partea bună, dacă poate fi numită astfel, este avantajul de a începe mai devreme sezonul 2015/16. În această perioadă, de la antrenorul nerazzurrilor se aşteaptă să renunţe la mâinile moarte (Podolski e cel mai bun exemplu), la jucătorii care par să-şi fi făcut o rutină din a accepta eşecurile pe bandă, să-i găsească locul unui Kovacic demoralizat şi aflat în cădere liberă şi să pună cu adevărat bazele unei echipe capabile să lupte pentru titlu, aşa cum a promis că va fi cazul.

Luna martie nu s-a încheiat încă, dar totul este deja pierdut. Poate cel mai important lucru pe care nerazzurri îl mai au de apărat în acest final trist de sezon este orgoliul. Al lor şi al fanilor, care, spre deosebire de “verişori”, continuă să fie alături de echipă.

VIDEO: Sampdoria – INTER 1-0 (Eder 65)




7 thoughts on “SAMPDORIA – INTER 1-0. CRONICA UNUI MECI PIERDUT NEDREPT

  1. Xander

    Esti prea optimist in privinta lui Mancini.Poate gresesc eu dar cu el pe banca nu exista viitor dar poate voi ii gasiti scuze doar pentru ca are jucatori slabi.Poate e greu sa spun asta dar sper sa pierdem cat mai multe meciuri si sa il vad cum sta in loja la Doria la fiecare etapa.

    Reply
    1. Ionuţ Post author

      Pot înţelege că nu-ţi place un antrenor, un jucător sau că nu crezi că e potrivit pentru Inter. Ce nu o să înţeleg vreodată, în nicio situaţie, e cum să-ţi doreşti să îţi vezi echipa pierzând.

      În fine, poate sunt eu mai idealist…

      Reply
      1. Xander

        Numai asa putem sa il schimbam pe Mancini….Cu Mancini la noi o sa fie ca la psg cu Blanc.Dupa o victorie iar se face nunta….

        Reply
  2. Maryo

    Hai sa fim seriosi cu Mancini ,pentru el ar trebui adusi cei mai buni 11 jucatori ai lumii pentru a castiga si el o cupa… lol 🙂 Problema lui Mancini este ca se crede printre cei mai buni antrenori ai lumii…departe acest lucru ,asa ca nu-i mai dati apa la moara acestui…oportunist

    Reply
  3. seby

    Dupa atatea schimbari pe banca tehnica cu aceleasi rezultate inca e lume care crede ca principala problema ramane antrenorul?!? Asteptati bre la Simeone atunci, vise umede fara acoperire, cred ca daca ar avea de ales intre noi si Lazio (echipele de suflet din Italia) acum i-ar alege pe romani.

    Reply
  4. tutti66

    Locul lui Kovacici nu Mancini trebuie sa-l gaseasca ci Ausilio.
    Ionut cum e cu FPF ? daca nu mergi in cupele europene nu poti fi sanctionat pentru deficit,nu poti fi amendat si nu ti-se restrange lotul la mai putini jucatori ?
    Cine sa reactioneze la arbitraje ? cei de la Milano sunt mai preocupati de marketing(cica pregatesc un fundas chinez) ca Thohir nu prea are semnal la Jakarta.
    Nu regizorul e marea problema la echipa ci actorii,poate sa vina comitet de antrenori daca jucatorii si-au pierdut dorinta de a INVINGE.
    Meciul pentru mine e deja-vu cu cel cu Toro,o greseala,o neatentie,un ghinion-de arbitru e deajuns sa se duca pe rapa un joc bunicel dar steril in careu,exact unde-i mai important.

    Reply
  5. inter4ever

    nu sunt fanul lui Mazzarri, dar nu pot să nu remarc că nici Mancio n-a făcut (aproape) nimic, are o medie de puncte per meci chiar sub a predecesorului său, în ciuda unui lot teoretic mai bun, date fiind achizițiile din iarnă!!!% sigur că nu banca e problema nr 1 la Inter acum, da’ nici să ne prosternăm în fața unui antrenor care ne-a scos din orice luptă de la mijlocul lunii martie! și dacă de randamentul sub orice critică al lui Podolski e doar partial vinovat, nerezolvarea problemei defensive și dispariția lui Kova (fotbalistic vorbind) îi pot fi puse lejer în cârcă… dar repet, nu el e principala problemă, oricum n-ai variante mai bune în acest monment… 🙁

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *