A fost una dintre cele mai dificile zile de când mă uit la fotbal. Javier Zanetti, omul alături de care o întreagă de generaţie de interişti s-a format şi s-a maturizat, s-a despărţit oficial de cariera de jucător. O carieră incredibilă, pentru care epitetele s-au epuizat deja cu mult timp în urmă. A fost seară superbă de mai, luna în care s-a obişnuit să ridice trofee din postura de căpitan. A fost o seară plină de emoţii, de lacrimi şi de regrete. Timpul nu iartă pe nimeni, dar parcă e mai dificil să o accepţi atunci când cel în cauză este un fenomen ca Zanetti.
„Alături de voi am învăţat să iubesc aceste culori”, a spus Il Capitano în discursul său de adio, în faţa unui stadion arhiplin, venit să-şi aplaude eroul pentru ultima oară. Dacă el a învăţat alături de noi cum să iubească Interul, atunci noi îi suntem recunoscători pentru că ne-a învăţat cum trebuie să o facem. Zanetti a fost un exemplu pentru toată lumea. Pentru suporteri, pentru colegi, pentru adversari. Şi, aşa cum bine a subliniat Massimo Moratti, „ne-a făcut să fim mândri că susţinem acest club”.
Aseară, după mai mult de 850 de meciuri în nerazzurro şi vizibil emoţionat (dar cine n-a fost?), Javier Zanetti a ieşit de pe teren şi a intrat direct în legendă. Probabil, printr-un sprint prelungit şi irezistibil.
CIAO CAPITANO! GRAZIE PER TUTTO!
Surse foto: Getty Images, Gazzetta dello Sport, Corriere dello Sport
