.
.

.

ST. ETIENNE – INTER 1-1. CRONICA MECIULUI


Inter a remizat din nou cu St. Etienne şi a ratat astfel şansa de a obţine calificarea în fazele eliminatorii din Europa League după doar patru meciuri disputate în grupa F. Cu toate acestea, ajutaţi de victoria lui Dnipro în Azerbaidjan, nerazzurri s-au mai apropiat puţin de obiectiv, un punct în faţa urainenilor, în runda următoare, pe Meazza, fiind suficient pentru ca trupa lui Mazzarri să treacă mai departe din punct de vedere matematic.

Acesta este Interul actual. O echipă care nu are constanţă de-a lungul unui meci (face o repriză bună şi un slabă) şi care e incapabilă să dea lovitura decisivă atunci când are ocazia. Paşii mici înainte au devenit ceva obişnuit şi, de cele mai multe ori, ei sunt urmaţi de un eşec care aproape anulează acea înaintare anevoioasă. Într-o altă perioadă, probabil că am fi fost nemulţumiţi într-o astfel de situaţie (mă rog, mai mult decât suntem acum), dar ultimii ani ne-au făcut să ne mulţumim cu puţin, în aşteptarea vremurilor mai bune.

Tot ce contează acum este ca Inter să obţină punctul necesar calificării încă din etapa viitoare (o victorie ar fi şi mai bună – ar asigura şi locul 1 în grupă), pentru a evita un meci decisiv în Azerbaidjan. Nu nepărat pentru că cei de la Qarabag ar fi un adversar de speriat, ci pentru că nerazzurri au nevoie să-şi economisească orice fărâmă de energie pentru un campionat pe care singuri şi l-au făcut dificil. Acesta este Interul actual.

Prima repriză a meciului de pe Stade Geoffroy Guichard a arătat un Inter decis să facă uitată partida cu Parma. Având în continuare mari probleme de lot, Mazzarri a surprins plăcut prin titularizarea lui Bonazzoli, care a avut o evoluţie curajoasă şi încurajatoare în cele 66 de minute în care s-a aflat pe teren. Un semn clar că încrederea acordată tinerilor nu poate aduce decât lucruri bune. Atacantul de 17 ani de la Primavera a intrat bine în joc, a încercat lucruri interesante şi a avut o contribuţie importantă la prestaţia solidă a nerazzurrilor din primele 45 de minute.

În condiţiile în care Kovacic a avut o seară slabă, rolul de lider de la mijlocul terenului a fost preluat, surprinzător, de Kuzmanovic. Sârbul a fost foarte activ, concret şi dinamic. De asemenea, nu s-a ferit să-şi asume responsabilitatea de a trage la poartă şi a făcut-o chiar bine în două rânduri. Inter putea marca încă din primul sfert de oră şi, dacă ar fi reuşit, probabil că deznodământul meciului ar fi fost altul. Mai întâi Palacio nu a mai avut puterea să trimită în poartă după ce l-a driblat pe Ruffier, însă, la aceeaşi fază, arbitrul a dictat o indirectă din careu, portarul francez reţinând mingea trimisă de unul dintre coechipierii săi. Dodo a fost cel care a încercat să înscrie, dar şutul său a fost respins de pe linie. Brazilianul s-a revanşat însă în minutul 33, când a fost pe fază la respingerea lui Ruffier, care a intervenit providenţial la lovitura de cap a lui Palacio, şi a trimis în poartă pentru 1-0.

A fost primul gol marcat de Inter din acţiune după patru meciuri, însă unul meritat şi venit firesc. În prima repriză, nerazzurri au avut foame, forţă, personalitate, ritm şi, cu siguranţă, o idee mai clară despre ceea ce trebuie să joace decât în partidele precedente.

Dar, pe cât de bună a fost prima parte, pe atât de slabă a fost cea de-a doua. Avantajul Interului a rezistat doar cinci minute după pauză, o nouă eroare a lui Vidic permiţându-i lui Bayal Sall să egaleze după o lovitură de colţ. A fost primul gol primit de nerazzurri în Europa, după 524 de minute. Dacă ar mai fi rezistat încă 33 de minute, ar fi egalat recordul clubului în cupele europene, care este de 557 de minute şi care a fost stabilit în sezonul 1990/91 al Cupei UEFA, la finalul căruia Inter a cucerit trofeul. Ca o paranteză, trebuie spus că ar fi fost însă nedrept ca actuala echipă să deţină un astfel de record şi să depăşească una dintre cele mai frumoase formaţii din istoria clubului.

Încurajaţi de golul rapid şi de senzaţionalul public de pe Geoffroy Guichard, francezii au declanşat un adevărat asediu la poarta lui Carrizo, căruia nerazzurri i-au rezistat cu greu. Mazzarri a încercat să întărească mijlocul, prin introducerea lui Obi în locul lui Bonazzoli, însă nici această schimbare nu a oprit iureşul entuziast al gazdelor. În ultimul sfert de oră, tehnicianul toscan a revenit al sistemul cu doi atacanţi, Osvaldo făcându-şi astfel reintrarea după accidentare, de asemenea fără modificări în aspectul jocului. Pe final, problemele fizice ale lui Kuzmanovic i-au oferit şansa debutului în echipa mare lui Palazzi, un alt tânăr remarcat la Primavera.

Cel mai dificil moment pentru Carrizo a venit cu cinci minute înainte de final, când Van Wolfswinkel i-a luat la mână pe fundaşii interişti şi putea aduce victoria lui St. Etienne, însă portarul argentinian a salvat un punct pentru nerazzurri. Un punct care apropie totuşi Interul de primăvara europeană. Rămâne de văzut dacă băieţii lui Mazzarri vor reuşi de această să facă pasul decisiv sau vom rămâne în continuare la faza paşilor mărunţi.

Altfel, în continuare cred că Mazzarri trebuie demis.

VIDEO: St. Etienne – INTER 1-1 (Bayal Sall 50 / Dodo 33)

Inter: Carrizo – Andreolli, Vidic, Juan Jesus – Mbaye, Kuzmanovic (Palazzi 83), Medel, Kovacic (Osvaldo 74), Dodo – Palacio, Bonazzoli (Obi 66)

St. Etienne: Ruffier – Perrin, Bayal Sall, Pogba, Theophile-Catherine, Lemoine, Clement, Tabanou, Hamouma (Van Wolfswinkel 68), Erdinc (Diomande 56), Gradel

CIFRELE MECIULUI (via whoscored.com)

Posesie %: 44,8 – 55,2
Pase reuşite %: 82 – 81
Dueluri aeriene câştigate %: 60 – 40
Şuturi la/pe poartă: 13/5 – 14/6
Driblinguri reuşite: 11 – 6
Tacklinguri: 15 – 28
Cornere: 12 – 7
Faulturi: 13 – 10
Offside: 3 – 4




5 thoughts on “ST. ETIENNE – INTER 1-1. CRONICA MECIULUI

  1. boboin

    Inter a arata mai biine in prima repriza. Kuzmanovici a jucat bine, a dat si cateva pase interesante. Palacio in continuare este o dezamagire. A doua repriza intr-adevar…a aratat limitele echipei actuale. eu cred ca mai usor obtinem calificarea in CL din europa league decat locul 3 in campionat.

    Reply
  2. Ibrahim

    De fapt e rezultatul unei centrari bune de pe flancul drept. Una din puntinele centrari bune venite de pe flancul drept dupa plecarea lui Maicon.
    Sistemul asta cu 3 fundasi nu i se potriveste deloc lui Vidic. – ma rog, vechea discutie, sistemul nu se potriveste lotului, blablabla.
    Meci modest, joc previzibil. Ne comportam ca (sau mai degraba, am devenit) o echipa mica. Singurul lucru pozitiv a fost titularizarea lui Bonazzoli.
    Mazzarri trebuie sa zboare!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *