.
.

.

TREI CONCLUZII DUPĂ INTER – JUVENTUS 1-2


Am început meciul aşa cum mă aşteptam, de la 1-0, după tradiţionalul gol al lui Icardi, dar l-am încheiat în genunchi. Echipa care trezeşte oricărui fan interist un profund şi sincer sentiment de ură a venit pe Meazza cu linia a doua, prea puţin interesată de joc şi de rezultat, şi, cu toate acestea, a plecat cu toate punctele. Nimic nu arată mai mult lipsa de personalitate şi de orgoliu a nerazzurrilor.

Fără curaj, fără demnitate, fără personalitate – Aşa a arătat Inter sâmbătă. O combinaţie care devine tot mai toxică pentru fanul interist, oricum greu încercat în ultimii ani. Partea cu adevărat proastă e că nu vorbim despre un singur episod, ci despre o problemă cronică. Ceea ce vedem de câteva sezoane este o insultă la adresa istoriei clubului şi a celor care au construit-o în mai mult de 100 de ani. O serie nesfârşită de recorduri negative, prestaţii lamentabile, nici măcar o urmă de orgoliu, nimic care să justifice purtarea tricoului nerazzurro. O adunătură de limitaţi mediocri, incapabili de reacţie şi cărora nu le pasă de ceea ce înseamnă Inter.

Meciul cu Juventus şi contextul în care s-a disputat le-a oferit acestor nedemni ocazia de a mai spăla din imaginea ruşinoasă lăsată (şi) în acest sezon. Au irosit-o în aceeaşi manieră indecentă care i-a caracterizat în ultimii ani. Au marcat repede, au avut jocul în propriile mâini, au ratat oportunitatea de a-l închide şi au sfârşit prin a-l face cadou unui adversar complet dezinteresat. Doi oameni – Storari şi Morata – au fost suficienţi pentru a scurtcircuita un mecanism care se prăbuşeşte după primul moment dificil. Portarul bianconerilor a scos tot, în timp ce atacantul spaniol a fost transformat într-un fenomen de nişte fundaşi care nu au nimic în comun cu această meserie.

Nimic nu defineşte mai bine acest Inter haotic decât faza golului doi marcat de Juventus. Trei interişti cuprinşi de panică s-au aruncat disperaţi asupra lui Pogba de două ori în aceeaşi fază, înainte ca Morata, care, cu câteva secunde înainte se afla la pâmânt solicitând un fault, să marcheze fără ca măcar să realizeze că a făcut-o.

Responsabilitatea lui Mancini – Pentru moment, rămân în tabăra susţinătorilor săi. Pentru că a moştenit din mers o situaţie dificilă şi o echipă care nu a fost construită pentru el. Chiar dacă rezultatele au lăsat de dorit, au existat şi paşi înainte, cel puţin din punct de vedere al modului în care nerazzurri abordează meciurile. Dar Mancio are şi el partea sa de vină. A insistat şi insistă cu anumite alegeri cel puţin discutabile. Nu reuşeşte să transmită jucătorilor determinarea şi răutatea care ar putea ascunde până la un punct limitele valorice ale lotului. Îl păstrează căpitan pe Ranocchia, un tembel care nu-şi poate depăşi condiţia şi care nu are atribute pentru a purta banderola. Le dă apă la moară elevilor săi spunând că, într-adevăr, există un complex Meazza, în loc să le explice că a juca pe un astfel de stadion este o onoare şi o motivaţie în plus, nu o apăsare. Dacă nu faceţi faţă acestei presiuni, poate ar trebui să vă lăsaţi, băieţi!

Vorbind strict de meciul cu torinezii, lui Mancini nu i se pot reproşa foarte multe în privinţa primei reprize. Aici, diferenţa a fost făcută de talentul unic al jucătorilor săi de a-şi bate joc de oportunităţile de care beneficiază şi de a-şi băga adversarul în joc. A contribuit însă la starea de confuzie din partea a doua. Mai întâi, a trecut la 3-5-2, prin introducerea lui Nagatomo, iar japonezul nu a adus niciun plus. Apoi l-a trimis pe teren pe Podolski, schimbând din nou sistemul, devenit 3-4-3, o decizie care a slăbit mijlocul şi le-a permis oaspeţilor să preia controlul pe final. În aceste condiţii, deznodâmântul a fost unul firesc.

Capitalul meu de încredere pentru Mancini rămâne unul important. Cu un mercato şi o pregătire de vară făcute conform dorinţelor şi ideilor sale nu va mai avea, însă, nicio scuză. Singur a ridicat ştacheta aşteptărilor, vorbind despre lupta pentru Scudetto. Sigur, nu suntem naivi să ne imaginăm că ecartul faţă de Juventus poate fi redus brusc, dar revenirea în Champions League devine obligatorie, mai ales că, exceptând o surpiză, Inter nu va avea grija cupelor europene în viitorul sezon. Suntem un club cu o istorie importantă, cu milioane de fani în întreaga lume şi care reprezintă unul dintre cele mai puternice oraşe din Europa din punct de vedere economic. Este inacceptabil să rămânem la acest nivel atât de mult timp. Niciun alibi nu va mai sta în picioare.

Excepţia Kovacic – Puţini sunt cei care scapă în acest moment de furia pe care o simt. Unul dintre ei este croatul. Nu doar pentru că, alături de Icardi, este preferatul meu, dar şi pentru că, la vârsta lui, arată o maturitate pe care aş fi vrut să o văd şi la alţii. Un discurs echilibrat, idei clare şi prestaţii în creştere. Probabil că a fost cel mai bun interist sâmbătă, chiar dacă cei de la Gazzetta dello Sport l-au notat din nou aiurea. Evoluţiile lui din ultima perioadă sunt pozitive, îmbunătăţirile din punct de vedere tactic sunt evidente (în special cele defensive), iar felul în care vorbeşte arată că poate fi un lider în viitor. Rămân la părerea că dacă are o echipă solidă în jurul său, poate deveni unul dintre cei mai buni fotbalişti ai lumii.

VIDEO: Inter – Juventus 1-2




7 thoughts on “TREI CONCLUZII DUPĂ INTER – JUVENTUS 1-2

  1. SaintSylveszter

    Stati ca s-a enervat Ionut :D. Dar ai perfecta dreptate Ionut. Iar jucatorii aseara? Penibili. Nu merita nici macar prea multe adjective.

    Reply
  2. Aeso

    N-au fost cinci victorii la rind, cum visam eu. Cred ca e timpul sa plece niste “baieti” de la Inter. Pe linga cei care nu au valoare, sa plece si cei care nu prea mai au chef de fotbal la Milano.

    Reply
  3. alex21

    incredibil ce lent e Vidic… deci a trecut Matri ( Matri frate! ) pe langa el ca un Ferrari pe langa o caruta… de Rannocchia nu mai zic nimic…cred ca e cel mai nepotrivit jucator sa fie capitan… imi si pare un pic rau de el… nu e vina lui ca n-are valoare e vina antrenorului ca il baga…cel mai bine pt el ar fi sa nu mai joace niciodata la Inter… e o palarie mult prea mare…stau si ma gandesc ca Handanovic greseste ca un incepator iar Storari apara mai ceva ca Buffon…cum plm??

    Reply
  4. Fan juBe

    Te-ai cam intins cu ale tale 3 concluzii, Ionut 🙂

    Eu as fi rezumat tot meciul in 2 cuvinte: Valoare si Adevar!

    Reply
  5. Daniel

    Ionut, felicitari pentru fotografia cu care ai deschis aceasta cronica!
    Fotografia pe care-ai ales-o, descrie perfect situatia dezolanta de la clubul nostru… nocturna se stinge si se lasa linistea peste un stadion gol si-un alt sezon nereusit, viitorul fiind la fel de incert ca norii negrii ce atarna deasupra arenei.

    Reply
  6. inter4ever

    Dacă îmi este permis, 3 concluzii mai scurte:
    1. 70% din lot e supraevaluat, iar 20-25% e bunicel, dar nu e INTER, nici măcar de acest Inter! Cine intră în cei 5-10% nu e greu de intuit;
    2. Mancini e si el mult sub așteptări, haos tactic în prea multe meciuri; si asta nu poate fi întâmplare
    3. Inter joacă o carte mare vară asta. Dacă Thohir nu face achiziții serioase, mi-e teamă că vom fi pa multi ani de acum înainte! Si, foarte important, sper să nu vândă nici unul din cei 4-5 fotbaliști adevărați pe care-i mai avem; 🙁

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *