.
.

.

UDINESE – INTER 1-2. CRONICA MECIULUI


A revenit Pazza Inter, însă doar varianta sa urâtă. Nerazzurri au câştigat un meci dintre cele mai ciudate şi foarte dificil de analizat din punct de vedere logic. Băieţii lui Mancini au fost evident mai buni în 11 contra 11 – de fapt, au fost singurii care au jucat -, dar au oferit o prestiaţie lamentabilă în cele peste 30 de minute în care au avut doi oameni în plus. Nu a lipsit mult să scriu cronica unei remize, un rezultat care ar fi fost cel puţin la fel de ruşinos ca cel din partida cu Parma.

Aş putea să fiu de un cinism maxim şi să spun că rezultatul contează cel mai mult. Pentru că, până la urmă, Inter a obţinut a treia victorie în ultimele patru meciuri şi continuă cursa pentru clasarea pe un loc de cupă europeană. Importante sunt cele 3 puncte, vorba clişeului. Dar aici nu este vorba despre urmărirea unui obiectiv măreţ. Această echipă trebuie să construiască ceva, să pună bazele unui nou ciclu care să o readucă în prim-plan, iar cu reprezentaţii precum cea de pe Friuli nu se ajunge nicăieri. Dincolo de limitele valorice, de inconstanţă sau de lipsa de experienţă, marea problemă a Interului este mentalitatea, care nu are nimic în comun cu cea a unei echipe mari. În următoarea perioadă de mercato, Mancini şi Ausilio trebuie să aducă jucători cu personalitate, lideri, care să fie capabili să strângă rândurile şi să-şi capaciteze coechipierii, evitând astfel intrarea într-o stare de automulţumire bolnăvicioasă.

La Udine, nerazzurri au avut două feţe: una frumoasă, în prima repriză, şi una urâtă, după pauză, când, paradoxal, au venit şi golurile. În egalitate numerică, Inter a continuat progresele din precedentele trei meciuri, controlând cu autoritate ostilităţile şi doar paradele lui Karnezis i-a ţinut în joc pe elevii lui Stramaccioni. Eliminarea lui Domizzi, venită cu câteva minute înainte de intrarea la vestiare, a declanşat un mic asediu la poarta gazdelor, anunţând ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în partea a doua.

Şi se părea că lucrurile vor decurge firesc. La scurt timp după reluare, o fază lucrată excelent a dus la penalty-ul scos de Kovacic (în creştere evidentă faţă de precedentele apariţii) şi transformat cu o siguranţă dezarmantă de Icardi, care l-a egalat astfel pe Tevez în fruntea marcatorilor din Serie A. De aici, meciul ar fi trebuit să devină o simplă formalitate. Şi totuşi, nu a fost cazul.

Udinese a egalat la prima acţiune periculoasă, prin Di Natale, care a profitat de eroarea lui Vidic pentru a-l egala pe Roberto Baggio în ierarhia all-time a golurilor marcate în Serie A. În acelaşi timp, un mare merit l-a avut şi Allan, autorul unei prestaţii superbe şi genul de jucător care poate aduce un plus evident în linia de mijloc a nerazzurrilor. Ausilio a văzut bine şi probabil meciul de aseară îl va determina pe directorul sportiv al nerazzurrilor să grăbească negocierile cu Pozzo pentru transferul brazilianului la Milano.

Chiar şi în aceste condiţii, totul părea să meargă în favoarea Interului. După doar câteva minute de la golul de 1-1, friulanii au rămas în 9, Badu fiind şi el eliminat, în urma unei reacţii nervoase la adresa lui Gianluca Rocchi, un arbitru care a confirmat o dată în plus că este incapabil să ţină în mână un joc tensionat. Cu doi oameni în plus, nerazzurri s-au aruncat spre poarta lui Karnezis, în încercarea de a reveni în avantaj. Iar acest lucru s-a întâmplat în minutul 65, când Podolski, intrat de doar câteva secunde în locul cenuşiului Guarin (columbianul s-a remarcat doar prin două şuturi de la distanţă), a spart în sfârşit gheaţa şi a marcat cu o execuţie spectaculoasă din marginea careului. Germanul, despre care Mancini a spus deja că nu va continua la Milano, îşi arată în sfârşit calităţile, fiind la al doilea meci consecutiv în care are un aport decisiv la obţinerea unei victorii.

Ceea ce a urmat a fost o reprezentaţie jenantă a jucătorilor lui Mancini, care au dat senzaţia joacă un amical din timpul verii, împotriva unui adversar din Lega Pro. Deşi ocaziile nu au lipsit, acestea au fost tratate indecent şi irosite cu o nonşalanţă demnă de o cauză mai bună. Prestaţia sub orice critică a nerazzurrilor i-a făcut pe adversari să prindă curaj. Stramaccioni şi-a permis chiar să scoată un fundaş lateral pentru a introduce un atacant, conştient că Udinese poate forţa un egal incredibil. Şi nu a lipsit mult să-l obţină. Într-un final dramatic, care l-a găsit pe Karnezis luptând să recupereze mingea în jumătatea de teren interistă, Perica a fost blocat providenţial de D’Ambrosio, care a evitat astfel un rezultat ruşinos.

Cea mai bună concluzie i-a aparţinut lui Mancini: “Creierul este făcut pentru a gândi şi ar trebui folosit“. Un lucru pe care, se pare, băieţii săi nu ştiu să îl facă.

VIDEO: Rezumat Udinese – INTER 1-2




One thought on “UDINESE – INTER 1-2. CRONICA MECIULUI

  1. MishuB

    Salutare,

    Nu as fi dat penalty acolo… In afara de mentalitatea unora..inca ramane o problema apararea. Luam golurimuuuuul prea usor si nu ai sanse in SEria A daca nu ai aparare.

    In rest…e totul prea putin venit mult prea tarziu..

    Forza inter!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *