.
.

.

VERONA – INTER 0-3. CRONICA MECIULUI


Inter şi-a regăsit demnitatea şi a oferit momente de fotbal mai mult decât decent în faţa adversarului care, în tur, i-a semnat sentinţa lui Walter Mazzarri. Seria negativă a nerazzurrilor a fost întreruptă într-un moment în care toate gândurile zboară deja către Derby-ul de duminică, iar victoria de pe Bentegodi poate reprezenta o injecţie de moral înaintea duelului cu rivalii de la Milan.

În ciuda victoriei la scor, cu greu poate fi cineva cuprins de entuziasm. O prestaţie bună în acest moment al sezonului nu schimbă nimic din discursul din urmă cu o săptămână, chiar dacă băieţii lui Mancini au reacţionat aşa cum era normal să o facă. După un alt an ratat, nimeni nu mai e dispus să aplaude normalitatea. Pentru că, până la urmă, un succes al Interului pe terenul Veronei nu va ieşi vreodată din sfera normalului, indiferent de locul din clasament şi de forma de moment ale celor două echipe.

Este însă evident că Inter avea nevoie de această gură de aer, pentru a evita prelungirea unei crize profunde şi pentru a pregăti în linişte un Derby della Madonnina parcă tot mai trist şi mai mediocru de la an la an. În alte vremuri, vorbeam despre un meci care putea salva sezonul. Acum, a mai rămas dor orgoliul şi senzaţia de pansament la o rană care continuă să sângereze.

Victoria de sâmbătă a confirmat câteva lucruri pe care deja le ştiam. Instinctul de marcator al lui Icardi nu a avut de suferit din cauza încercărilor lui Mancini de a-l transforma într-un atacant care să facă de toate, revirimentul lui Palacio continuă, Medel este excelent atunci când nu este obligat să participe şi la jocul de contrucţie, Ranocchia poate fi un fundaş bun când are alături un partener experimentat cum e Vidic, Handanovic nu are rival în Serie A (şi nu e vorba doar de penalty-uri), iar Tagliavento rămâne un dezastru de fiecare dată când o arbitrează pe Inter. În acelaşi timp, fundaşii laterali continuă să fie una dintre marile probleme ale acestei echipe. D’Ambrosio a avut o evoluţie decentă, dar, privind cu atenţie acest grafic, se poate observa că nici una dintre centrările sale nu au ajuns la un coechipier (rămâne de discutat dacă assistul de la bara lui Palacio poate fi considerat centrare sau doar o simplă pasă). În ceea ce-l priveşte pe Juan Jesus, este clar că brazilianul reprezintă doar o improvizaţie pe stânga, iar singurul lucru bun adus de folosirea sa în bandă este faptul că nu joacă în centru, unde inconstanţa şi inconsistenţa pe care le-a arătat generează aproape mereu pericol pentru poarta lui Handanovic. Iar atunci când singura soluţie viabilă pentru aceste posturi este Santon, necesitatea ca responsabilii de mercato să intervină aici la finalul sezonului este evidentă pentru toată lumea.

Surpriza plăcută pe Bentegodi a fost, indiscutabil, Hernanes. Folosit în spatele celor doi atacanţi, brazilianul a fost unul dintre cei mai buni oameni ai nerazzurrilor, iar prestaţia sa i-a asigurat un loc de titular în Derby, mai ales că Brozovic şi Guarin vor lipsi din cauza galbenelor primite cu Verona. Când joacă aşa cum a făcut-o sâmbătă, probabil că Profetul este cea mai bună soluţie pentru postul de trequartista, chiar şi înaintea lui Shaqiri, care s-a remarcat atât la Basel, cât şi la Bayern şi naţionala Elveţiei ca jucător de bandă. Însă lipsa de echilibru arătată de Inter în sistemul 4-2-3-1, l-a obligat pe Mancini să insiste cu acest 4-3-1-2, în care elveţianul este folosit ca număr 10, iar Hernanes trebuie fie să se sacrifice ca “mezzala”, fie să-şi aştepte rândul de pe bancă. În orice caz, fostul lazial i-a luat faţa lui Kovacic, care continuă să fie o problemă şi riscă să devină chiar un caz, în ciuda declaraţiilor date de antrenor şi de oficialii clubului. În acest moment, croatul pare să fie mai aproape de statutul de sacrificat, decât de cel de viitorul stâlp al noului Inter gândit de Mancini.

Nerazzurri şi-au făcut meciul mai uşor cu un gol marcat destul de repede, la capătul unei acţiuni create de D’Ambrosio şi Palacio şi finalizată ca un veritabil nouar de Icardi, care rămâne astfel în cursa pentru titlul de golgheter al Seriei A (un obiectiv care nu ar trebui deloc subevaluat). Fără să strălucească, dar şi fără mari probleme, Inter a continuat să controleze jocul şi putea să intre la vestiare cu un avans de două goluri, dar Brozovic a irosit un excelent contraatac condus de renăscutul Palacio.

Un alt contraatac superb, în debutul părţii secunde, a adus golul de 2-0, la care Icardi i-a întors serviciul lui Palacio, confirmând că cei doi se înţeleg din ce în ce mai bine şi că formează un tandem ce poate produce multe pagube adversarilor. Totodată, merită remarcat faptul că Maurito a ajuns la 6 assisturi în acest sezon, în toate competiţiile, 5 dintre acestea venind cu Mancini pe bancă. O dovadă în plus că încercările antrenorului de a-l transforma pe argentinian într-un atacant complet dau rezultate.

A fost momentul în care a ieşit la rampă Handanovic, care a evitat revenirea în joc a gazdelor, cu două parade miraculoase, înainte ca Ranocchia şi acelaşi omniprezent Palacio, cu o bară, să irosească două şanse mari de a închide definitiv meciul. Tagliavento s-a gândit să facă finalul mai interesant şi a acordat veronezilor un penalty văzut doar de el, dar Handanovic, la fel ca şi în tur, s-a opus execuţiei lui Toni. În cele din urmă, orice emoţie a dispărut definitiv odată cu autogolul lui Moras, născut, culmea!, dintr-o altă centrare ratată a lui D’Ambrosio.

Urmează săptămâna Derby-ului, trăită cu speranţa că victoria de la Verona nu va rămâne doar un alt rezultat întâmplător.

VIDEO: Verona – INTER 0-3 (Icardi 11, Palacio 48, Moras autogol 90+2)




7 thoughts on “VERONA – INTER 0-3. CRONICA MECIULUI

  1. Aeso

    1/5
    Am trait mereu cu sentimentul, dupa venirea lui Mancini, ca o sa vad cinci victorii la rind. Hai sa vedem… 🙂

    Reply
  2. tutti66

    Indiferent de acest rezultat,sunt dezamagit de echipa si sunt f f putini jucatori in lot dupa care mi-ar parea rau daca ar pleca.

    Reply
  3. seby

    Ma bucur ca am castigat, sincer ma asteptam sa o facem fiindca Verona e una din putinele echipe din Italia care n-au treaba cu faza de aparare, sunt pilaf in zona si oricum acorda mai multa atentie fazei de atac unde daca-l pui la respect pe Toni i-ai rapus. Repriza 1 control aproape total, repriza a 2a au zis ca nu cumva sa-l lase pe Handa sa nu transpire, s-a lasat cu o frecventa de pierdere din porostie a posesiei in halul binecunoscut . Cum pierd Guarin si Kovacic atatea mingi si asta atat de usor este peste puterea mea de intelegere. Unul n-are inteligenta jocului altu’ are un moral de-o sensibilitate deranjanta. Bine, si Brozovic a intrat in concursul asta, slab si el.

    Reply
  4. Eugen interistu

    Unicul de care mi-ar parea rau de plecare ar fi Handanovici! Dar la sigur ca v-a pleca….

    Reply
  5. tutti66

    Am vazut ce a facut Napoli la Wolfsburg,intreb daca nu erau gafele lui Carizzo aveam ceva sanse ? Bine,ei au avut si un avantaj pe nume Higuain unul din cei mai buni nr 9

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *